Programul de guvernare propus pentru sectorul energetic stabilește direcții de dezvoltare relevante, însă unele măsuri au un orizont de implementare care depășește durata mandatului actual, susține expertul Alexandru Ciocan. Într-o analiză publicată marți, specialistul de la Energy Policy Group (EPG) a punctat că, deși există obiective de la creșterea capacităților de producție până la modernizarea rețelelor, lipsesc o prioritizare clară și un mecanism de evaluare a progresului.
Principala provocare pentru viitorul Guvern nu este lipsa strategiilor, ci capacitatea de a transforma angajamentele în rezultate concrete și de a gestiona criza prețurilor la energie și combustibili. Programul răspunde parțial prin criterii de activare a intervențiilor pe piața carburanților și sprijin pentru consumatorii vulnerabili. Totuși, eficiența acestor măsuri depinde de rapiditatea implementării și de evitarea intervențiilor care pot distorsiona piața, în condiții de influență externă asupra prețurilor.
În ceea ce privește noile capacități de producție și stocare, Alexandru Ciocan menționează că multe proiecte au fost inițiate înainte de actualul mandat. Realizarea acestora depinde în principal de deciziile investiționale ale companiilor, nu de intervenția directă a Guvernului. Expertul consideră că ar fi utilă o distincție mai clară între capacitățile care vor intra în funcțiune și contribuția efectivă pe care o va aduce Guvernul în această perioadă.
Proiecte precum stocarea prin pompaj la Tarnița-Lăpuștești, Frasin sau Bicaz au un orizont de implementare care depășește durata mandatului. În acest caz, contribuția Guvernului s-ar putea limita doar la avansarea etapelor pregătitoare sau la demararea lucrărilor. În schimb, proiecte precum retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă sau parcurile fotovoltaice de la Complexul Energetic Oltenia sunt deja în curs de dezvoltare, responsabilitatea implementării revenind în principal companiilor.
Coordonarea proiectelor multi-anuale depinde de acțiunea mai multor instituții, inclusiv ANRE, ministere și operatori economici. Reducerea duratei de racordare ține de competențele ANRE și ale operatorilor de rețea, în timp ce dezvoltarea rețelelor de transport este realizată de Transelectrica și Transgaz. Programul ar fi trebuit să evidențieze mai clar modul în care Guvernul va coordona aceste instituții și cum va facilita finanțarea investițiilor pentru a accelera procedurile de autorizare.
Implementarea politicii energetice în România este strâns legată de documente strategice precum Strategia Energetică a României și PNIESC. Acestea servesc drept fundament pentru obiectivele de decarbonizare și securitate energetică națională. Un Pact Energetic Național ar putea ajuta la asigurarea continuității politicilor, însă acesta trebuie corelat cu Strategia pe termen lung pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră – România Neutră în 2050, pentru a evita angajamente divergente.