Programul de guvernare votat de Parlament prevedea o reformă majoră prin care Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) urma să fie mutată în Aparatul de lucru al Guvernului, direct sub autoritatea Prim-ministrului. Această schimbare avea scopul de a crea un centru unic de decizie pentru transformarea digitală a statului. Totuși, prima ordonanță de urgență a Guvernului, numărul 40/2026, publicată în Monitorul Oficial pe 20 octombrie, a stabilit un alt parcurs pentru această instituție.
Conform noii ordonanțe, ADR rămâne în subordinea Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului. Instituția va fi coordonată de un ministru delegat pentru digitalizare și AI, care își desfășoară activitatea sub coordonarea ministrului Economiei. Această structură introduce două niveluri ministeriale între Prim-ministru și autoritatea de digitalizare, eliminând modelul de subordonare directă propus anterior. Astfel, coordonarea nu mai este centralizată la nivel de prim-ministru, ci rămâne un domeniu sectorial.
Ordonanța de urgență nu a oferit nicio clarificare cu privire la rolul de Chief Information Officer al Guvernului (GCIO) sau la necesitatea unui aviz de conformitate obligatoriu pentru proiectele digitale. De asemenea, nu au fost menționate prevederile privind comitetul prezidat de Prim-ministru, care urma să ia decizii obligatorii pentru toate ministerele. Atribuțiile ministrului delegat pentru digitalizare și AI vor fi stabilite abia prin hotărâri de Guvern, într-un termen de 30 de zile, lăsând un vid de autoritate.
Această lipsă de claritate afectează capacitatea de execuție a proiectelor digitale, în contextul în care România dispune de resurse semnificative, precum aproximativ 4,5 miliarde de euro prin PNRR și circa 3,2 miliarde de euro din fondurile de coeziune. În ciuda acestor sume, adopția tehnologiilor avansate rămâne modestă, doar 28,7% dintre companii integrează soluții precum cloud sau AI. Problema de coordonare este critică pentru a transforma aceste investiții în servicii funcționale pentru cetățeni.
În prezent, există un risc de multiplicare a centrelor de decizie între Prim-ministru, ministrul delegat, ministrul Economiei și viitorul președinte al ADR. Fără o delimitare clară a atribuțiilor executive, responsabilitatea pentru transformarea digitală poate deveni difuză. Este esențial ca mecanismele de control și standardele comune să fie impuse de sus, pentru a evita situația în care proiectele sunt finanțate, dar nu comunică între ele, transformând cetățeanul în curier între instituții.
Digitalizarea statului este un proces care necesită o arhitectură comună și o autoritate reală de coordonare pentru a asigura interoperabilitatea sistemelor. În absența unui mandat legal puternic și a unui punct unic de raportare, riscul de întârzieri și de proiecte care nu schimbă experiența utilizatorului rămâne ridicat. Succesul reformei va depinde de modul în care vor fi redactate următoarele hotărâri de Guvern, care trebuie să definească cine decide și cine răspunde pentru rezultate.