Ministrul desemnat al Energiei, Dumitru Chisăliță, a declarat în cadrul audierilor desfășurate la Parlament că procesul de liberalizare a pieței gazelor necesită o perioadă de pregătire de cel puțin 12 luni. Această afirmație vine în contextul discuțiilor privind calendarul implementării noilor reglementări pe piața energetică din România, subliniind necesitatea unei tranziții controlate pentru a asigura stabilitatea sistemului.
În timpul sesiunii de audieri parlamentare, Dumitru Chisăliță a fost chestionat direct dacă piața gazelor poate fi liberalizată începând cu luna aprilie. Ministrul desemnat a refuzat o implementare atât de rapidă, argumentând că o astfel de decizie ar putea avea consecințe economice negative pentru consumatori. El a subliniat că o schimbare bruscă a reglementărilor ar putea destabiliza echilibrul actual al pieței.
Riscul principal identificat de Dumitru Chisăliță în cazul unei liberalizări premature în luna aprilie este legat de volatilitatea costurilor. Ministrul a avertizat că, dacă procesul nu este gestionat cu atenție, există posibilitatea ca în aprilie să apară prețuri foarte mari la nivelul pieței. Această perspectivă de creștere a costurilor energetice reprezintă motivul principal pentru care este solicitată o fereastră de timp mai lungă.
Pregătirile menționate de Dumitru Chisăliță implică o serie de ajustări necesare pentru ca tranziția către o piață liberă să nu afecteze stabilitatea prețurilor. Perioada de 12 luni este considerată esențială pentru a evita șocurile de preț care ar putea apărea fără o infrastructură de reglementare solidă. Parlamentarii au urmărit claritatea calendarului propus pentru a înțelege impactul asupra sectorului energetic național.
Decizia privind momentul exact al liberalizării rămâne un subiect critic pentru Guvern, având în vedere sensibilitatea prețului gazelor. Dumitru Chisăliță a indicat faptul că orice tentativă de accelerare a procesului fără pregătirile tehnice și legislative adecvate ar putea duce la instabilitate. Această poziție pune accent pe gestionarea riscurilor în detrimentul unei implementări grăbite care ar putea afecta consumatorii finali.
În cadrul securității energetice naționale, gestionarea prețurilor la gaze este strâns legată de capacitatea de producție și de dependența de importuri. Construirea unor noi centrale pe gaze este considerată o măsură care poate ajuta la reducerea dependenței de furnizorii externi și la stabilizarea prețurilor pe piața internă. Acest context de producție este vital pentru a asigura un echilibru între cererea de energie și stabilitatea costurilor pentru economie.