Cercetarea și inovarea continuă reprezintă piloni esențiali pentru ca companiile să rămână competitive pe piață și să își asigure sustenabilitatea. Mihaela Frăsineanu, Consilier de Stat în cadrul Cancelariei Primului Ministru, a declarat că aceste procese sunt vitale pentru a genera un impact real atât în mediul de business, cât și în comunitățile în care firmele își desfășoară activitatea. Succesul depinde însă de capacitatea de a asigura finanțarea necesară acestor inițiative.
În ceea ce privește cadrul legislativ, Mihaela Frăsineanu a analizat evoluția Directivei privind Raportarea Corporativă în materie de Sustenabilitate (CSRD) de la lansare până în prezent. Ea a observat că procesul de raportare non-financiară a devenit mult mai simplificat față de perioada inițială, ceea ce reprezintă o oportunitate de business mai corectă. Această simplificare vine după o etapă descrisă ca fiind extrem de dificilă atât pentru companii, cât și pentru statul român.
Pentru administrația publică, procesul de analiză a rapoartelor depuse de firme a fost considerat chinuitor, implicând eforturi mari de citire și evaluare. Mihaela Frăsineanu susține că raportarea trebuie să depășească simpla transcriere pe pagină a unor fapte, devenind o reprezentare a impactului financiar real. Aceasta include investițiile în energie verde, apă curată, canalizare sau în educația și profesionalizarea continuă a forței de muncă.
Companiile trebuie să evalueze dacă tranziția către metode de lucru sustenabile aduce beneficii concrete comparativ cu modelele tradiționale. Mihaela Frăsineanu a menționat că orice acțiune, fie că este vorba de proiecte sociale, culturale sau de mediu, se transpune în valori financiare. Este necesar un calcul riguros pentru a vedea dacă noul mod de operare oferă un avantaj real față de practicile anterioare.
Un punct critic vizează sentimentul de nedreptate al unor companii care consideră că sunt singurele obligate să investească în sustenabilitate. Mihaela Frăsineanu a precizat că și instituțiile de stat trebuie să urmeze acest model, în special în contextul aderării la OCDE. Această integrare presupune o eficientizare a administrației publice centrale și locale, precum și impunerea unor obligații de raportare privind performanța instituțiilor de stat.
Implementarea standardelor de raportare non-financiară face parte dintr-un cadru european de reglementare care vizează transparența activității economice. Procesul de adaptare la directivele de sustenabilitate impune atât sectorului privat, cât și celui public, o monitorizare strictă a impactului asupra mediului și societății, facilitând astfel o tranziție către o economie mai responsabilă și mai bine reglementată.