Ministrul Educației, Sorin Costreie, a declarat că sistemul de meditații din România trebuie fiscalizat, subliniind în același timp că amploarea acestui fenomen este un indicator al unor deficiențe grave în învățământul public. Într-un interviu acordat postului Digi24, autoritatea a punctat că prezența masivă a pregătirilor suplimentare în afara orelor de școală ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru întregul sistem de educație național.
Sorin Costreie susține că, într-un model educațional care funcționează conform standardelor așteptate, meditațiile ar trebui să reprezinte doar o excepție aplicabilă în cazuri izolate. Ministrul a explicat faptul că, dacă instituțiile de învățământ ar îndeplini rolul lor fundamental, nevoia elevilor de a apela la cursuri externe ar fi minimizată. Fenomenul actual de masivitate indică, în opinia sa, faptul că școala românească traversează o perioadă de dificultate structurală.
Pentru a combate aceste probleme, ministrul a propus implementarea unei forme de educație personalizată, adaptată nevoilor specifice ale fiecărui copil. Sorin Costreie a comparat această abordare cu medicina personalizată, argumentând că elevii ar trebui să primească sprijinul necesar în funcție de ritmul lor de învățare și de nivelul de pregătire. Această strategie ar viza oferirea resurselor exacte în momentul în care elevul le are nevoie.
O parte importantă din această viziune vizează zona remedială, care ar putea fi gestionată direct în cadrul școlii pentru a evita dependența de meditații. Ministrul a recunoscut că aplicarea acestui model este dificilă în contextul claselor cu un număr mare de elevi, unde personalul didactic are dificultăți în a monitoriza individual progresul fiecărui copil. În absența sprijinului școlar, părinții sunt nevoiți să își asume singuri aceste activități de remediere.
În concluzie, Sorin Costreie a reiterat ideea că masivitatea meditațiilor este o dovadă a faptului că școala românească are o problemă majoră. El a subliniat că, deși fiscalizarea este necesară pentru activitățile care au loc în afara sistemului, accentul trebuie pus pe capacitatea școlii de a oferi sprijin direct. Obiectivul final este ca pregătirea suplimentară să nu mai fie o necesitate generalizată pentru elevii din țară.
Sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări constante legate de evaluarea competențelor elevilor, inclusiv prin discuții privind posibile modificări la nivelul Evaluării Naționale. Aceste schimbări ar putea include adăugarea unor noi probe suplimentare pe lângă cele consacrate de la Limba română și Matematică, în încercarea de a îmbunătăți calitatea procesului de evaluare și de a răspunde mai bine nevoilor de învățare ale elevilor.