Configurația politică actuală, în care PSD ocupă ministere, în timp ce PNL și UDMR oferă susținere din afara Executivului, ar putea reprezenta un nou model de guvernare pentru România. Luca Niculescu conduce un cabinet care funcționează pe baza unor acorduri punctuale, ceea ce ar putea duce la o perioadă de guverne cu viață scurtă și majorități instabile. Această situație apare într-un context de fragmentare politică și de reconfigurare a competiției între forțele naționaliste și cele proeuropene.
Politologul George Jiglău susține că actualul Executiv nu este doar o soluție temporară la criza politică, ci un indicator al direcției în care va evolua politica românească. Conform analizei sale, schimbările recente au complicat regulile jocului, deoarece competiția nu se mai desfășoară doar între PSD și restul partidelor, ci s-a mutat pe o nouă linie de divizare. Această nouă linie separă forțele naționaliste și iliberale de partidele care se poziționează ca fiind democratice și proeuropene.
Un aspect critic al acestui guvern este faptul că sprijinul acordat de PNL și UDMR este direcționat către persoana premierului, Luca Niculescu, și nu neapărat către toate deciziile cabinetului. George Jiglău explică faptul că votul de învestire a fost unul formal pentru guvern, dar politic a fost un vot de susținere pentru premier. Această distincție va deveni extrem de importantă atunci când vor apărea divergențe între deciziile miniștrilor PSD și pozițiile partidelor care îl susțin pe șeful Executivului.
Eficiența guvernării va depinde direct de modul în care Luca Niculescu își va asuma deciziile luate de miniștrii PSD. Dacă premierul va încerca să se delimiteze de anumite măsuri controversate, partidele susținătoare ar putea contesta acele decizii fără a renunța la acordul cu el. În același timp, PSD trebuie să accepte un premier care nu provine din rândul partidului, ceea ce poate genera tensiuni dacă prioritățile politice ale liderilor PSD vor intra în conflict cu direcția impusă de premier.
Pe termen lung, fragmentarea politică va obliga partidele la negocieri permanente pentru fiecare decizie importantă, schimbând definiția tradițională a stabilității politice. George Jiglău estimează că vom vedea tot mai des guverne care se nasc prin formule creative, implicând nu doar partidele, ci și președintele. Această nouă normalitate presupune guverne cu o durată de viață limitată, unde capacitatea de a funcționa depinde de succesul negocierilor succesive, nu de existența unei alianțe solide și de lungă durată.
Această instabilitate a cabinetelor este însoțită de temeri privind gestionarea resurselor publice. În contextul actual, există avertismente privind riscul de risc de risipă bugetară și vulnerabilitatea premierului în fața tendințelor populiste ale PSD. Tensiunile politice pot influența direct modul în care sunt utilizate fondurile statului, într-un climat în care coeziunea dintre partidele de guvernare și cele care oferă susținere externă rămâne fragilă și subiectă negocierilor de moment.