Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, joi, declararea inadmisibile a celor cinci cereri formulate de magistrați români împotriva statului. Aceștia reclamau faptul că plata unor drepturi salariale, recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, nu a fost efectuată integral, ci sub formă de eșalonări. Decizia, pronunțată la 13 octombrie 2026, este una definitivă și a fost luată în unanimitate de judecătorii Curții europene.
În cauza „Pușcașu și alții” împotriva României, reclamanții Voicu-Ionel Pușcașu, Florina-Mihaela Pușcașu, Maria-Ștefania Pavel, Mirela Hancăș și Florica-Tanța Piroș au susținut că nu au primit sumele acordate. Reclamațiile vizau diferențe salariale, sporuri și reevaluări bazate pe discriminări salariale constatate anterior. Sumele vizate de acești magistrați sau foști magistrați erau semnificative, situându-se între 30.000 de euro și peste 571.000 de euro pentru fiecare persoană în parte.
CEDO a analizat dacă întârzierile și eșalonările plăților încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la respectarea bunurilor. Curtea a stabilit că neexecutarea imediată și amânările repetate, realizate prin ordonanțe de urgență precum OUG nr. 52/2025, au fost determinate de circumstanțe excepționale. Judecătorii au considerat că situația a fost cauzată de o criză bugetară acută și prelungită, marcată de un deficit public structural ridicat și de procedura de deficit excesiv deschisă de UE.
Deși statul român nu mai datorează banii respectivi, Curtea a apreciat că măsurile de eșalonare au fost justificate de împrejurările economice și fiscale. Guvernul a modificat de mai multe ori calendarul plăților, amânând în 2025 restanțele pentru acel an până în 2026. CEDO a menționat că statul nu s-a opus executării, ci a implementat un mecanism de plată însoțit de actualizări cu indicele inflației și de acordarea de dobânzi legale, vizând consolidarea fiscală pe termen lung.
Instanța a subliniat că veniturile ridicate ale magistraților, care sunt mult peste media națională, fac ca aceste întârzieri să nu pună în pericol mijloacele de subzistență. De asemenea, măsurile de austeritate au vizat întregul sector al funcției publice. În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul General au solicitat pentru anul 2026 aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe rezultate din hotărâri judecătorești și ordine administrative, inclusiv dobânzi.
Această decizie vine într-un moment în care administrația publică gestionează presiuni economice generale, inclusiv efectele pandemiei de COVID-19. Deși lipsa fondurilor nu este în sine o justificare acceptabilă pentru neplata unei datorii, caracterul excepțional al obligațiilor financiare ale României a influențat aprecierea Curții. Statul a reușit să demonstreze că eșalonarea urmărește obiective de interes general și stabilitatea bugetară a țării.