Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, joi, 22 octombrie, cererile depuse de mai mulți judecători și foști judecători din România. Aceștia reclamau neplata integrală a drepturilor salariale câștigate în instanță, contestând amânarea și eșalonarea plăților efectuate de stat. Decizia Curtea Europeană a Drepturilor Omului este definitivă, magistrații neputând contesta această hotărâre în cadrul procedurilor europene, după ce Curtea a considerat cererile „vădit neîntemeiate”.
În cadrul procesului, numit „Pușcaș și alții împotriva României”, Curtea a analizat cinci dosare în care reclamanții susțineau că amânările succesive afectează dreptul la un proces echitabil și la respectarea proprietății. CEDO a subliniat că nu are rolul de a se substitui instanțelor interne și că interpretarea legislației naționale revine autorităților naționale, în special instanțelor judecătorești. Curtea a observat că deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au influențat stabilirea salariilor, fără modificări legislative oficiale.
Autoritățile au argumentat că au efectuat plăți treptate pentru a executa hotărârile judecătorești, în ciuda constrângerilor bugetare și a lipsei de fonduri. CEDO a punctat că nu îi revine judecătorului național sarcina de a se substitui autorităților în ceea ce privește opțiunile de politică bugetară și economică. Stabilirea priorităților în materie de cheltuieli și repartizarea resurselor publice aparțin puterilor executivă și legislativă, care dispun de o largă marjă de apreciere în acest domeniu.
Curtea a concluzionat că, deși plata integrală a drepturilor salariale a fost amânată semnificativ, situația nu a încălcat esența dreptului de a obține executarea hotărârilor. CEDo a menționat că nicio persoană din categoria reclamanților nu a susținut că neplata imediată le-ar fi afectat nivelul de trai sau că ar fi fost expuși riscului de a nu dispune de mijloace de subzistență. Astfel, nu s-a considerat că aceștia fac parte dintr-un grup vulnerabil care necesită plata integrală imediată.
Problema restanțelor salariale ale magistraților este una veche, statul utilizând prin ordonanțe de urgență mecanisme de plată eșalonată începând cu anul 2009. Acest model de gestionare a datoriilor către sectorul justiției a fost analizat și anterior de CEDO, în anul 2012, în cauza „Dumitru și alții împotriva României”. Atunci, Curtea a decis că plata în tranșe este justificată de necesitatea protejării echilibrului bugetar într-o perioadă de criză economică.
Decizia actuală confirmă faptul că statul poate gestiona plățile în tranșe atunci când există constrângeri economice și bugetare excepționale. În contextul actual, calendarul de achitare a restanțelor poate avea ca orizont anul 2028, oferind statului un interval de timp pentru gestionarea acestor obligații financiare. Această abordare menține un echilibru între interesul public și drepturile persoanelor care au câștigat procese împotriva statului.