Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, în unanimitate, că cererile depuse de cinci judecători și foști judecători români sunt inadmisibile și vădit neîntemejate. Această decizie vizează contestarea plății eșalonate a unor restanțe salariale, în condițiile în care plata integrală nu a fost efectuată imediat. Decizia a fost adoptată la 13 octombrie 2026 și comunicată oficial în scris joi, 22 octombrie, fiind o soluție definitivă pentru acest caz.
Magistrații au invocat încălcarea dreptului de acces la o instanță și a protecției proprietății, susținând că întârzierile și modificările calendarului de plăți au afectat executarea hotărârilor judecătorești. Restanțele invocate de reclamanți variały între 30.000 de euro și aproximativ 572.000 de euro. Totuși, CEDO a evaluat că eșalonarea, reeșalonarea și amânarea plăților nu au încălcat Convenția în circumstanțele specifice ale acestor cinci cereri, în ciuda faptului că întârzierile au fost considerabile.
Instanța de la Strasbourg a luat în calcul amploarea obligațiilor bugetare și situația economică excepțională, observând că reclamanții au primit deja sume reprezentând între 29,17% și 40% din drepturile lor. Curtea a menționat că mecanismele de indexare cu inflația și dobânzile acordate în anumite cazuri au putut diminua povara produsă de întârzieri. De asemenea, veniturile lunare ale reclamanților au fost considerate semnificativ mai mari decât salariul sau pensia medie din România, nedemonstrând o sarcină individuală excesivă.
Un aspect important semnalat de CEDO este riscul de conflict de interese atunci când judecătorii decid asupra unor componente salariale de care pot beneficia ei înșiși. Curtea a menționat posibilitatea unei impresii de conflict de interese instituțional între puterea judecătorească și autoritățile legislative și executive. Totuși, instanța europeană nu a stabilit prin această decizie nicio răspundere disciplinară sau personală a unor magistrați, subliniind că repartizarea resurselor publice revine puterilor legislative și executive.
ÎCCJ a reacționat oficial pe 22 octombrie, precizând că procesul său cu Guvernul și Ministerul Finanțelor este distinct de această decizie. ÎCCJ susține că litigiu său vizează respectarea cadrului normativ și a calendarului de plată instituit de Executiv, nu contestarea în principiu a eșalonării. Conform instanței supreme, soluția CEDO nu soluționează acel litigiu, deoarece procesul intern urmărește asigurarea resurselor pentru plățile datorate conform regulilor stabilite de stat.
Disputa salarială din sistemul judiciar românesc are rădăcini în valuri de litigii apărute între anii 2006 și 2009, când instanțele au recunoscut diferențe de salarizare. Ulterior, în perioada 2016-2021, au apărut noi cereri privind interpretarea hotărârilor anterioare. În 2023, Guvernul a decis reeșalonarea unor tranșe pe cinci ani, măsură modificată ulterior din cauza deficitului bugetar și a dificultăților economice, ajungând la amânarea unor plăști până în 2026.