Magistrații români care au depus plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în anul 2024 pentru neplata integrală a restanțelor salariale au pierdut definitiv procesul. Joi, un complet format din șapte judecători a emis o decizie prin care a respins în unanimitate cererile acestora, considerându-le „vădit neîntemeiate”. Cauza, cunoscută sub numele de Pușcașu și alții contra României, a vizat neexecutarea unor hotărâri judecătorești prin care Statul era obligat să plătească diferențe de remunerație.
În motivarea deciziei, CEDO a subliniat existența unor „circumstanțe excepționale și constrângeri economice și bugetare” pe care autoritățile române au fost nevoite să le gestioneze într-o conjunctură economică dificilă. Instanța europeană a menționat că, în ciuda resurselor financiare insuficiente, autoritățile interne au aplicat ajustări succesive care au permis executarea progresivă a hotărârilor. Curtea a observat că aceste măsuri au fost luate pentru a asigura un echilibru între interesele publice și cele private, în paralel cu o politică de redresare a finanțelor publice.
Un aspect central ridicat de judecătorii europeni vizează potențialul conflict de interese în cadrul sistemului judiciar național. CEDO a precizat că magistrații care au fost chemați să se pronunțe asupra unor componente ale remunerației de la care puteau beneficia ei înșiși erau „susceptibili” de a genera un conflict de interese. Instanța a menționat că interesul lor patrimonial personal ar fi putut interfera cu exercitarea imparțială a funcțiilor judiciare, observând că instanțele naționale par să își fi depășit rolul tradițional de interpretare.
Reclamanții, un grup de cinci cetățeni români născuți între 1971 și 1986, solicitau sume substanțiale, de la 30.000 EUR până la peste 571.891,74 EUR. CEDO a constatat însă că sumele datorate celorlalți funcționari erau mult mai mici decât cele datorate magistraților și că reclamanții nu fac parte dintr-un grup vulnerabil. Curtea a argumentat că neplata integrală și imediată nu i-a privat pe aceștia de singurul lor mijloc de subzistență, având în vedere că veniturile lor depășesc salariile și pensiile medii din România.
Decizia de Cameră din 13 octombrie 2026 a reafirmat că CEDO nu are rolul de a se substitui instanțelor interne sau de a interveni în politicile bugetare ale statelor membre. Judecătorii europeni au subliniat că alegerea priorităților în materie de cheltuieli și alocarea resurselor publice intră în competența puterilor executive și legislative. Astfel, instanța a considerat că măsurile de eșalonare și amânare a plății creanțelor au fost decise prin acte normative previzibile, în scopul reducerii cheltuielilor publice.
Această decizie intervine într-un context de dificultăți financiare majore pentru România, țara care, conform datelor Eurostat, a înregistrat cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană în anul 2025. Presiunea asupra bugetului de stat a fost accentuată de necesitatea de a gestiona plățile eșalonate și de a respecta recomandările europene privind stabilitatea fiscală, în condiții de creștere a deficitului public și de impact al unor crize economice de durată.