Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins oficial plângerile depuse de cinci magistrați români, care contestau amânarea plății unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. Decizia, care a fost comunicată joi, 22 octombrie, confirmă faptul că eșalonările de plăți implementate de către Guvern nu constituie o încălcare a drepturilor acestor reclamanți. Instanța europeană a analizat cererile în cadrul cauzei numite „Pușcașu și alții împotriva României”, unde judecătorii au decis în unanimitate.
În cadrul procesului, cei cinci magistrați au susținut că statul român le-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate prin neplata integrală și imediată a sumelor câștigate. Totuși, CEDO a declarat cele cinci cereri ca fiind inadmisibile și vădit nefondate. Curtea a argumentat că autoritățile române au fost obligate să gestioneze unor obligații financiare foarte importante într-o perioadă caracterizată de dificultăți bugetare semnificative.
Judecătorii europeni au subliniat că stabilirea priorităților de buget nu reprezintă o atribuție a instanțelor de judecată. În decizia lor, aceștia au precizat că nu îi revine judecătorului național sarcina de a se substitui autorităților naționale în alegerile privind politicile bugetare și economice. CEDO a luat în calcul faptul că au fost efectuate plăți parțiale, sumele au fost actualizate cu inflația și s-au acordat și dobânzi în anumite cazuri specifice.
Instanța a observat că veniturile celor cinci reclamanți sunt considerabil mai mari decât salariul sau pensia medie din România, fiind chiar superioare indemnizațiilor celor mai înalte autorități ale statului. CEDO a menționat că niciunul dintre reclamanți nu a susținut că neexecutarea integrală și imediată a hotărârilor judecătorești i-ar fi afectat nivelul de trai. Comportamentul statului nu a fost interpretat ca un refuz arbitrar de a executa hotărârile sau ca o întârziere nejustificată.
O observație critică a Curții vizează modul în care instanțele românești au extins anumite beneficii salariale asupra altor categorii de magistrați prin hotărâri judecătorești. CEDO a remarcat că situația în care instanțele erau chemate să soluționeze litigii privind avantaje salariale, ale căror efecte se puteau extinde asupra întregului corp al magistraților, ar putea fi percepută ca prezentând un risc de conflict de interese. Totodată, statul nu poate ignora obligațiile stabilite prin hotărâri definitive invocând lipsa fondurilor.
Această decizie de la CEDO vine într-un context în care gestionarea bugetului de stat și respectarea obligațiilor financiare rămân teme sensibile în administrația publică. Deși instanța europeană a protejat deciziile de politică bugetară ale Guvernului, ea a reitera faptul că lipsa resurselor nu poate fi utilizată ca argument pentru a nu onora datorii întemeiate pe hotărâri judecătorești definitive, menținând astfel echilibrul între necesitățile economice și drepturile individuale.