Avocații băncilor și reprezentanții BNR au prezentat, în fața judecătorilor de la Curtea de Apel București, motivele pentru care solicită suspendarea deciziei Consiliului Concurenței. Această decizie a impus amenzi băncilor pentru un presupus cartel implicat în formarea indicilor ROBOR și a cerut modificarea mecanismului de fixing. Juriștii Consiliului Concurenței au susținut argumentele în favoarea sancționării, iar instanța va decide săptămâna viitoare dacă cererea de suspendare va fi admisă sau nu.
BNR a solicitat intervenția în proces pentru că decizia Consiliului Concurenței afectează atribuțiile legale ale băncii centrale privind politica monetară. Avocații BNR susțin că mecanismul ROBOR este vizat prin amendare, deși autoritatea de concurență afirmă că nu acuză direct mecanismul, ci comportamentul anticoncurențial al băncilor. În decizia Consiliului Concurenței se menționează că participarea la fixing reprezintă o restrângere a concurenței, deoarece băncile ar fi urmărit să își coordoneze comportamentul pentru stabilirea comună a nivelului ROBOR.
Băncile au primit un termen de 60 de zile pentru a propune un plan de măsuri prin care să modifice mecanismul de fixing al ROBOR. Totuși, reprezentanții BNR consideră că această cerere vizează caracterul esențial al sistemului: transparența cotațiilor și calcularea indicilor pe baza acestora. BNR susține că vizualizarea cotațiilor nu este doar o particularitate tehnică, ci o parte inerentă a sistemului de stabilire a indicelui, atât din punct de vedere tehnic, cât și legal, fiind parte integrantă a întregului proces.
Conform BNR, Legea nr. 312 din 2004 și Norma nr. 4 din 1995 impun principiul transparenței cotațiilor pe piața interbancară. Instituțiile de credit sunt obligate să afișeze permanent, prin sisteme de difuzare de tip Reuters, nivelurile orientative ale ratelor de dobândă. Avocații BNR au precizat că aceste reguli se aplică întregii piețe monetare, inclusiv segmentului de fixing, care funcționează în fiecare zi lucrătoare, nu doar unei perioade izolate de calcul.
Conflictul se concentrează pe distincția dintre cotațiile indicative și cele ferme. Consiliul Concurenței susține că în fereastra de fixing, între orele 10,30 și 11, cotațiile sunt ferme și pot fi folosite pentru coordonare, fiind considerate prețuri viitoare. BNR respinge această interpretare, argumentând că în timpul fixingului cotațiile rămân indicative, deoarece pot fi schimbate de nicio oricând până la încheierea procesului. Astfel, o cotație devine angajantă doar post-factum, după ce se închide fereastra de calcul.
Mecanismul de stabilire a indicilor de referință, precum ROBOR sau ROBID, este administrat de BNR printr-un agent de calcul desemnat, care acționează ca un mandatar al băncii centrale. Această structură de reglementare a pieței monetare interbancare este esențială pentru implementarea politicii monetare în România. Orice modificare a modului de cotare sau a transparenței acestui proces necesită o analiză profundă și modificarea cadrului de reglementare stabilit de BNR, proces care nu poate fi finalizat în termenul scurt de 60 de zile.