Consiliul Superior al Magistraturii a emis o explicație oficială în urma deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Pușcașu și alții împotriva României. Instituția subliniază că, în cadrul procedurii europene, Guvernul nu a pus la îndoială existența creanțelor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive. În schimb, autoritățile au invocat posibilitatea de a eșalona plata acestor sume, argumentând că există dificultăți bugetare care impun o astfel de măsură de gestionare a resurselor.
Conform punctului de vedere al Consiliului, jurisprudența Curții Europene permite eșalonarea plăților în circumstanțe excepționale, cum ar fi situațiile economice și bugetare deosebit de dificile. Totuși, această flexibilitate este condiționată de respectarea unui echilibru strict între interesul general al statului și drepturile creditorilor. CSM precizează că, deși eșalonarea este permisă, aceasta nu înlăturează deloc obligația de plată, iar autoritățile sunt obligate să respecte riguros calendarul de plăți stabilit.
Instituția a evidențiat o distincție juridică majoră între decizia CEDO și procesul soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție la 15 octombrie 2026. CSM arată că nerespectarea de către Guvern a obligațiilor de plată devenite scadente, conform propriilor acte normative de eșalonare, a constituit obiectul litigiului de la ÎCCJ. Astfel, cele două cauze vizează chestiuni juridice distincte, chiar dacă ambele sunt legate de restanțele salariale ale unor magistrați.
În acest context, CEDO a respins plângerile formulate de șase magistrați români care contestau eșalonarea unor restanțe salariale stabilite prin hotărâri definitive. Curtea europeană a apreciat că măsurile luate de Guvern nu au încălcat drepturile invocate de aceștia. Totodată, ÎCCJ a confirmat că procesul deschis împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor vizează probleme juridice diferite față de decizia Curții Europene a Drepturilor Omului.
CSM susține că numeroase litigii salariale din sectorul public, inclusiv cele care vizează magistrații, sunt generate de un cadru legislativ insuficient de clar și predictibil. Consiliul solicită autorităților legislative și executive consultări pentru elaborarea unor reguli stabile și nediscriminatorii. Scopul acestor măsuri ar fi prevenirea apariției unor noi litigii, subliniind că respectarea hotărârilor judecătorești rămâne o obligație juridică a statului, chiar și în cazul eșalonării.
Conflictul juridic privind plata drepturilor salariale în sectorul public reflectă o problemă de gestionare a bugetului de stat în raport cu deciziile judecătorești. În România, execuția silită a hotărârilor privind creanțele salariale este adesea influențată de disponibilitatea fondurilor de la Ministerul Finanțelor, ceea ce duce la apariția unor procese lungi în instanțele naționale și, ulterior, la plângeri în fața instanțelor europene.