Împărțirea patrimoniului lăsat de un părinte decedat este reglementată prin norme legale care depind de regimul familial și de prezența unor dispoziții testamentare. Copiii pot moșteni cote diferite în funcție de numărul lor și de prezența soțului supraviețuitor. Avocatul Bogdan Pițigoi explică faptul că dreptul la moștenire trebuie exercitat într-un termen de un an de la data decesului pentru a fi valid.
În cazul în care persoana decedată era căsătorită, masa succesorală se împarte între soțul rămas în viață și descendenți. Soțului supraviețuitor îi revine un sfert din avere, adică 25%, în timp ce restul de 75% se distribuie egal între copii, indiferent de numărul acestora. Dacă nu există un soț, întreaga moștenire revine copiilor în cote egale. Este esențială distincția între bunurile proprii și cele comune, care trebuie lichidate înainte de succesiune.
Copiii adoptați sau cei născuți în afara căsătoriei au aceleași drepturi ca cei din căsătoria actuală, cu condiția ca filiația să fie stabilită legal. În schimb, copiii vitregi nu au automat drept de moștenire de la părintele vitreg, decât dacă au fost adoptați sau dacă există un testament. În cazul concubinajului, partenerul nu este moștenitor legal, chiar dacă relația a durat zeci de ani, deși poate primi bunuri doar prin testament.
Procedura devine complexă atunci când unul dintre moștenitori este minor, deoarece poate apărea un conflict de interese între acesta și părintele supraviețuitor. Minorii sub 14 ani sunt reprezentați de părinte sau tutore, iar cei între 14 și 18 ani au nevoie de încuviințarea reprezentantului legal. Dacă interesele sunt divergente, instanța sau notarul desemnează un curator special pentru a proteja drepturile patrimoniale ale copilului în timpul partajului.
Deciziile majore, precum vânzarea unor bunuri moștenite de un minor, necesită autorizarea instanței de tutelă pentru a asigura interesul superior al copilului. Un testament poate schimba distribuția bunurilor, dar trebuie să respecte rezerva succesorală a moștenitorilor. Dacă un moștenitor consideră că testamentul a fost făcut prin constrângere sau fără discernământ, acesta poate contesta documentul în instanță pentru anulare sau reducerea dispozițiilor care încalcă legea.
În sistemul juridic român, succesiunea este un proces care urmărește protecția drepturilor patrimoniale ale fiecărui membru al familiei. Reglementările privind rezerva succesorală asigură că anumți moștenitori de gradul întâi nu sunt lipsiți complet de bunuri, chiar și în prezența unui testament. Această protecție este deosebit de importantă pentru minori, a căror posesiuni sunt supuse unui control strict din partea autorităților judiciare.