Sari la conținut
Cronica Presei Cronica Presei

Justiție

Decizia Înaltei Curți privind competența instanțelor în procesele care vizează două moșteniri succesive

Instanța supremă a clarificat regulile de competență atunci când o cerere de succesiune vizează două persoane cu domicilii diferite.

· 3 min citire · Redacția Cronica Presei

Decizia Înaltei Curți privind competența instanțelor în procesele care vizează două moșteniri succesive
Foto: Adevărul

Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o decizie care clarifică modul în care trebuie stabilită competența instanțelor în cazul în care un proces vizează două moșteniri deschise succesiv. Această hotărâre vine ca răspuns la o situație juridică complexă în care reclamanta a ales o anumită instanță pentru gestionarea întregului dosar, în ciuda faptului că persoanele decedate aveau ultimele domicilii în județe diferite.

Conflictul juridic a luat însăpărățit în urma unei cereri depuse inițial la Judecătoria Bârlad, care viza stabilirea bunurilor, identificarea moștenitorilor și împărțirea averii pentru două persoane. Una dintre persoanele decedate avea ultimul domiciliu în județul Vaslui, în timp ce cealaltă locuia în județul Galați. Reclamanta a optat pentru procesarea cauzei la Bârlad, invocând regulile de competență prevăzute de lege pentru astfel de situații.

Judecătoria Bârlad a decis să procedeze la separarea părții din dosar care era strict referitoare la cea de-a doua succesiune, redirecționând această componentă către Judecătoria Galați. Totuși, Judecătoria Galați a respins această direcționare, susținând că întregul dosar trebuie judecat în continuare la Bârlad. Această divergență de opinii între instanțe a necesitat intervenția instanței supreme pentru a stabili clar care este autoritatea competentă.

Instanța supremă a stabilit că dosarul trebuie judecat la Bârlad, confirmând că Codul de procedură civilă permite introducerea unei cereri privind mai multe moșteniri succesive la instanța ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți. Reclamanta își exercita dreptul de a alege între aceste instanțe prin cererea inițială. Înalta Curte a precizat că separarea ulterioară a cauzelor nu poate anula alegerea făcută inițial de către persoana care introduce cererea.

Este important de menționat că această alegere de competență nu este una liberă, care să permită reclamantei să aleagă orice instanță din țară. Regula juridică limitează opțiunile doar la instanțele care au jurisdicție asupra ultimului domiciliu al oricăruia dintre cei doi defuncți implicați în succesiune. Astfel, odată ce instanța a fost stabilită conform acestui criteriu, procesul trebuie să continue la acea locație, chiar dacă dosarul este ulterior fragmentat.

În cadrul sistemului de justiție românesc, stabilirea competenței instanțelor este un aspect fundamental pentru asigurarea unui proces echitabil și pentru evitarea blocajelor procedurale. Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție servesc drept punct de referință pentru judecătorii de instanță, asigurând o aplicare uniformă a Codului de procedură civilă în cazurile de succesiune care implică multiple domicilii sau multiple moșteniri deschise în perioade apropiate.

Surse

Sursa: Adevărul

Tot în Justiție