Instanțele judecătorești au puterea de a dispune desecretizarea, fie integral, fie parțial, a unor documente care au fost clasificate anterior ca fiind de tip „secret de serviciu”. Această decizie impune ca orice instituție care refuză accesul la informații să demonstreze că menținerea regimului de protecție este necesară. Conform unei hotărâri a Înaltei Curți de Casație și Justiție, protecția acestor date nu poate fi aplicată în mod arbitrar fără argumente solide.
Conflictul juridic a luat însăpătânit în urma unui caz care viza documente ale Serviciului de Protecție și Pază (SPP). Disputa a vizat informații referitoare la un accident de muncă suferit de persoana care a solicitat accesul la acele materiale în cadrul unui proces. În acest context, instanța trebuie să analizeze dacă clasificarea documentelor de către SPP este justificată de realitatea situației prezentate.
ÎCCJ a precizat că dreptul instituției emitente de a păstra informațiile secrete nu exclude posibilitatea ca judecătorii să verifice validitatea refuzului. Controlul judiciar vizează în mod direct dacă păstrarea secretului este legală, dacă este necesară și dacă este proporțională cu limitarea accesului la informații. Astfel, autoritatea instituției nu este absolută în fața controlului exercitat de magistrați asupra legalității clasificării.
În cazul în care documentele conțin atât date sensibile, cât și informații relevante pentru solicitant, instituția are obligația de a utiliza tehnici de anonimizare. Separarea elementelor protejate de cele necesare solicitantului este o măsură obligatorie pentru a permite accesul la informații fără a compromite siguranța. Un refuz total de desecretizare nu poate fi susținut fără explicații punctuale pentru fiecare element protejat în parte.
Decizia nr. 5371, emisă la data de 12 noiembrie 2025 de către Secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ, clarifică acest mecanism. Această hotărâre nu transformă automat toate documentele marcate ca „secret de serviciu” în documente publice. Ea stabilește însă un precedent important, oferind posibilitatea ca menținerea clasificării să fie supusă verificării riguroase de către instanțe în cazurile de contencios.
În cadrul sistemului juridic românesc, regimul documentelor clasificate este reglementat strict pentru a proteja interesele statului și ale securității naționale. Totuși, echilibrul dintre nevoia de secretizare și dreptul la accesul la informație rămâne un punct de control esențial în procesele de contencios administrativ. Deciziile ÎCCJ contribuie la definirea limitelor în care instituțiile pot utiliza acest regim de protecție.