Analistul politic și publicistul Ion Cristoiu a criticat dur modul în care DIICOT gestionează ancheta care îl vizează pe Călin Georgescu. În cadrul emisiunii Ai Aflat!, acesta a susținut că fostul candidat la funcția de președinte este supus unei campanii de compromitere prin scurgerea de stenograme către presa de actualitate. Conform lui Cristoiu, acest proces este unul elaborat, menit să construiască o imagine negativă a liderului suveranist în fața opiniei publice.
Ion Cristoiu a subliniat existența unui dublu standard în modul în care procurorilor DIICOT le furnizează informații din dosare. El a comparat situația lui Călin Georgescu cu cea a altor persoane cercetate penal, afirmând că pentru aceștia se respectă prevederile legale minime. În schimb, în cazul liderului suveranist, scurgerea de detalii pare să aibă un scop politic clar, de a afecta direct reputația acestuia prin presiune mediatică continuă.
Pentru a ilustra această diferență de tratament, Cristoiu a invocat cazul lui Ilie Bolojan. El a menționat că, în cazul premierului, nu s-au aplicat metode similare de expunere a informațiilor, spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum. Analistul a susținut că, dacă ar fi fost vizați alte figuri precum George Simion sau Cristela Georgescu, procesul de furnizare a informațiilor ar fi fost probabil diferit de cel actual.
Publicistul a comparat abordarea actuală cu metodele de represiune utilizate în perioada stalinistă. Ion Cristoiu a declarat că, în cazul lui Călin Georgescu, s-a ales „dușmanul poporului”, o figură care, în anii 50, putea fi supusă oricăror acțiuni fără ca cineva să intervină. El a adăugat că acest exercițiu de stigmatizare funcționează deoarece subiectul nu este apărat de majoritatea societății, cu excepția unor voci din presă.
Conform declarațiilor sale, marea majoritate a stenogramelor care ajung la public sunt rezultatul unei strategii de compromitere. Cristoiu a remarcat că această „ciudățenie” a procedurii se aplică aproape exclusiv în cazul lui Călin Georgescu. El a concluzionat că este construit un rechizitoriu mediatic care transformă liderul într-un inamic public nr. 1, folosind tehnici de comunicare care amintesc de regimurile autoritare din trecut.
În sistemul juridic românesc, anchetele desfășurate de DIICOT vizează infracțiuni grave, precum criminalitatea organizată sau terorismul. Deciziile privind comunicarea informațiilor din dosare către mass-media sunt adesea subiectul unor dezbateri privind echilibrul între dreptul la informare și respectarea dreptului la apărare al persoanelor cercetate, într-un context în care orice scurgere poate influența percepția publică asupra integrității procesului penal.