Tranzacțiile efectuate prin intermediul criptomonedelor pot lăsa urme digitale accesibile anchetatorilor, însă parcurgerea drumului de la urmărirea unui transfer până la identificarea persoanei responsabile de o infracțiune este complexă. Această procedură nu poate fi realizată exclusiv prin utilizarea unui program informatic. O analiză publicată pe JURIDICE.ro, realizată de judecătorul Marius Peter de la Curtea de Apel Alba Iulia, explică limitele acestor investigații și riscurile care apar în cazul încrederii excesive în tehnologie.
În rețelele publice precum Bitcoin sau Ethereum, tranzacțiile sunt înregistrate într-un registru digital numit blockchain, pe care anchetatorii îl pot consulta în dosare de fraude informatice, atacuri cibernetice sau spălare de bani. Totuși, acest registru nu conține numele persoanelor care efectuează tranzacțiile, ci doar mișcările dintre adrese digitale. Distincția este esențială, deoarece identificarea traseului unei sume nu înseamnă automat identificarea persoanei care a transferat-o, iar legătura dintre două adrese nu dovedește singură o înțelegere infracțională.
Pentru interpretarea volumelor mari de date, autoritățile utilizează platforme specializate care combină informațiile publice cu baze de date proprii și metode automate. Acestea pot grupa adrese controlate de aceeași entitate sau pot identifica legături cu platforme de schimb, dar rezultatele au grade diferite de certitudine. Unele sunt tranzacții directe, în timp ce altele sunt simple deducții care pot fi greșite. Chiar dacă o diagramă care leagă adresele pare convingătoare, aspectul precis al unui grafic nu garantează precizia concluziilor sale.
Un rezultat tehnic care ajută la descoperirea unei piste nu este suficient pentru a demonstra o acuzație în instanță. Pentru stabilirea identității sau a controlului asupra fondurilor, sunt necesare verificări suplimentare, precum date de autentificare, corespondență sau examinarea dispozitivelor informatice. Judecătorul trebuie să evalueze concluziile tehnice împreună cu celelalte probe, oferind apărării posibilitatea de a le contesta. Este vital ca metoda și limitele analizei să poată fi explicate și verificate, deoarece reputația furnizorului de software nu poate înlocui această examinare.
Raportul Europol semnalează dificultăți practice precum licențele costisitoare și dependența de un număr restrâns de furnizori. De asemenea, rezultatele obținute nu pot fi transferate ușor între programe diferite, ceea ce poate afecta continuitatea anchetelor. Utilizarea unor platforme externe ridică, de asemenea, semne de întrebare privind protejarea informațiilor sensibile ale investigației. Soluția propusă include verificarea independentă a instrumentelor, reguli clare de documentare și o pregătire comună a investigatorilor și magistraților pentru a înțelege critic analizele blockchain.
În cadrul sistemului de justiție, utilizarea tehnologiei avansate este o necesitate, însă aceasta trebuie să rămână un instrument de suport. În contextul actual al digitalizării, autoritățile europene precum Europol și Eurojust colaborează pentru a îmbunătăți capacitățile de examinare critică a datelor. Miza principală este ca tehnologia să ajute procesul juridic fără a-i înlocui raționamentul, asigurându-se că o anchetă solidă explică nu doar traseul criptomonedelor, ci și ce poate demonstra sau nu acest traseu.