Magistrații români care au reclamat la CEDO neplata integrală a unor restanțe salariale au pierdut definitiv procesul în urma unei decizii pronunțate joi. Completul de șapte judecători ai instanței europene a respins în unanimitate cererile, considerându-le „vădit neîntemeiate”. Această decizie vine după ce grupul de judecători și foști judecători a contestat faptul că Statul roman nu a executat integral hotărârile judecătorești prin care aceștia aveau dreptul la diferite sume de bani.
În motivarea deciziei, CEDO a invocat existența unor „circumstanțe excepționale și constrângeri economice și bugetare” pe care autoritățile române au fost nevoite să le gestioneze într-o conjunctură dificilă. Instanța europeană a subliniat că, în ciuda resurselor financiare insuficiente, autoritățile interne au aplicat ajustări succesive pentru a permite executarea progresivă a hotărârilor. Această abordare a fost considerată o încercare de a menține un echilibru între interesele publice și cele private, în contextul unei crize economice acute.
Un aspect important menționat de judecătorii europeni este riscul de conflict de interese în cazul în care magistrații naționali ar fi fost chemați să se pronunțe asupra unor componente ale propriei remunerări. CEDO a observat că interesul patrimonial personal al judecătorilor ar fi putut interfera cu exercitarea imparțială a funcțiilor lor judiciare. De asemenea, instanța a semnalat că interpretarea legislației naționale revine în primul rând autorităților interne, nu Curții Europene.
Cauza, cunoscută sub numele de Pușcașu și alții contra României, a vizat neexecutarea unor sume datorate magistraților pentru diferențe de remunerare considerate discriminatorii. Reclamanții, cinci cetățeni români născuți între 1971 și 1986, solicitau sume de 60.000 EUR, 30.000 EUR, 107.454 EUR, 571.891,74 EUR și 381.868,12 EUR. Guvernul a argumentat că plata imediată a tuturor acestor creanțe ar fi reprezentat un efort prea mare pentru bugetul de stat, motiv pentru care a optat pentru eșalonarea plăților.
Instanța europeană a precizat că, deși statul nu poate invoca lipsa fondurilor pentru a justifica neexecutarea unei datorii, situația particulară a reclamanților și constrângerile bugetare sunt relevante. CEDO a concluzionat că neexecutarea integrală nu a adus o atingere esențială a dreptului la executarea hotărârilor sau o sarcină excesivă pentru reclamanți. Judecătorii au subliniat că autoritățile au avut o marjă de apreciere în alegerea politicilor bugetare și a priorităților de cheltuieli.
Litigiile salariale ale magistraților din România au început în perioada 2006-2009, când aceștia au acționat în justiție pentru a constata discriminări față de alte categorii de funcționari. Din acea perioadă, Guvernul a adoptat multiple acte normative pentru a eșelona plățile, proces care a fost influențat și de creșterea deficitului public și de contextul pandemiei de COVID-19.