Statul român a obținut o victorie juridică în fața Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), în urma unui proces inițiat de magistrați. Reclamanții, care includ judecători în activitate și pensionari, contestaseră faptul că plata creanțelor salariale a fost efectuată în mod eșalonat. Curtea de la Strasbourg a decis însă că autoritățile române au procedat în conformitate cu situația financiară a țării și că reclamanții nu au fost prejudiciați de acest sistem de plată.
Decizia a fost luată de șapte judecători ai CEDO, care au respins în mod unanim și definitiv cererile celor cinci magistrați din România. Aceștia sunt născuți în intervalul de vârstă cuprins între 1971 și 1986. Sumele pe care aceștia le-au primit sau urmează să le primească în urma deciziilor judecătorești sunt semnificativ mai mari decât salariul sau pensia medie din România, depășind chiar și indemnizațiile primite de cele mai înalte autorități ale statului.
În urma procesului, se constată că cei cinci reclamanți mai au de încasat sume cu valori cuprinse între 30.000 de euro și peste 570.000 de euro. CEDO a menționat că nu poate trage concluzia că acești magistrați fac parte dintr-un grup vulnerabil sau că neplata integrală și imediată a acestor creanțe i-a lipsit de singurul lor mijloc de subzistență. Instanța europeană a luat în considerare și constrângerile economice și bugetare pe care statul a trebuit să le gestioneze.
Curtea de la Strasbourg a observat, de asemenea, o posibilă interferență a interesului personal al magistraților cu exercitarea imparțială a funcțiilor lor judiciare în timpul dezbaterilor privind salarizarea. Documentul notează că instanțele par să-și fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii. Această situație este considerată susceptibilă să creeze impresia unui conflict de interese interinstituțional, evidențiind o tensiune între puterea judecătorească și puterile legislativă și executivă.
Instanța europeană a subliniat că această cauză privește circumstanțe excepționale și o conjunctură economică dificilă. Autoritățile române au trebuit să gestioneze resursele într-un context de constrângeri bugetare, reconfigurarea cadrului juridic aplicabil remunerației judecătorilor fiind un factor relevant în timp. Decizia confirmă faptul că plata eșalonată a acestor drepturi salariale nu constituie o încălcare a drepturilor omului în condițiile financiare actuale ale statului.
Deciziile privind salarizarea magistraților și gestionarea creanțelor bugetare reprezintă subiecte sensibile în administrația publică română, influențând echilibrul dintre puterea judecătorească și cea politică. În cadrul european, astfel de litigii privind drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt evaluate în raport cu capacitatea financiară a statelor membre și cu respectarea standardelor de imparțialitate necesare funcțiilor de stat.