Hotărârea CEDO în cauza Pușcașu vs. România a pus în discuție natura proceselor privind restanțele salariale ale magistraților. Curtea de la Strasbourg a analizat mecanismele prin care aceștia și-au mărit veniturile, oferind o radiografie a unei situații care se întinde pe parcursul a peste 20 de ani. Verdictul nu s-a limitat doar la cazul celor cinci judecători care au sesizat instanța, ci a vizat întreaga practică de revendicări salariale din sistemul de justiție.
Problema a fost alimentată de două valuri de revendicări bazate pe principiul nediscriminării. Primul val a apărut în 2006, după acordarea unui spor de 40% pentru procurorii DNA și DIICOT, moment în care și alți judecători au cerut compensații similare. Al doilea val, mult mai intens, a izbucnit în 2016, după ce Curtea Constituțională a stabilit că orice formă de discriminare salarială trebuie compensată la valoare maximă, facilitând astfel mii de procese câștigate de magistrați.
Argumentația CEDO se bazează pe trei piloni care indică vicii de procedură și de fond. În primul rând, participarea magistraților la deciziile de majorare a generat conflicte de interese, susținute de decizii ale Înaltei Curți și ale Curții Constituționale. În al doilea rând, instanțele au depășit rolul de interpretare a legii, creând reguli paralele de salarizare. În final, s-a instaurat un conflict de interese instituțional între puterea judecătorească și celelalte puteri ale statului.
Dimensiunea financiară a acestor revendicări este extrem de mare, depășind orice comparație cu alte categorii de bugetari. În timp ce pentru toate celelalte ministere s-au plătit peste 73 de milioane de euro în perioada 2006-2025, suma revendicată de magistrați ajunge la 1,4 miliarde de euro. Această disparitate este evidentă dacă se analizează media per capita, care pentru un magistrat este de 205.000 de euro, comparativ cu 185 de euro pentru un bugetar obișnuit.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că magistrații sunt doar pe locul 12 din 19 categorii de revendicători, cifrele de la Strasbourg relevă o altă realitate. Instituția a menționat că sunt 6.817 magistrați implicați, o cifră apropiată de numărul total de judecători și procurori din România. Totuși, comunicatul ICCJ a omis să menționeze sumele colosale solicitate de acești angajați, concentrându-se pe numărul de persoane implicate în procese.
Această controversă juridică și financiară a devenit o problemă de politică națională, având în vedere riscul pentru bugetul de stat. Există posibilitatea de revizuire a sentințelor definitive sau de sesizarea din nou a Curții Constituționale pentru un conflict de natură constituțională. CEDO a definit această situație ca fiind una excepțională, ceea ce ar putea impune o intervenție decisivă pentru a corecta fundamentul viciat pe care s-au construit aceste datorii.
context_missing: true