Ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a semnat în numele României o scrisoare, alături de alte state europene, prin care se pune în discuție limitarea dreptului de veto în cadrul Uniunii Europene. Această mișare a generat critici în Parlamentul României, Senatul adoptând o Declarație pentru apărarea intereselor naționale în cadrul Politicii Externe și de Securitate Comune (PESC). Senatul a subliniat lipsa unui mandat politic și parlamentar transparent al ministrului Oana Țoiu în această chestiune.
Ovidiu Dranga a explicat faptul că demersul României nu a fost unul tranșant, ci s-a asociat unei dezbateri europene privind modul de luare a deciziilor. El a menționat că țări mari, precum Franța sau Germania, susțin renunțarea la dreptul de veto pentru simplificarea proceselor de relații externe. Totuși, Ovidiu Dranga consideră că o discuție serioasă la nivel național, implicând diplomați, mediul academic și formatori de opinie, este necesară pentru a analiza argumentele pro și contra acestui mecanism.
Riscurile pentru România sunt semnificative în cazul în care acest drept este limitat sau eliminat, chiar dacă țara nu l-a utilizat efectiv până acum. Ovidiu Dranga susține că dreptul de veto reprezintă o plasă de siguranță esențială, fiind un instrument de ultim recurs atunci când interesele vitale sunt în discuție. Deoarece este greu de anticipat ce teme de politică externă vor impacta direct interesul național, menținerea acestui instrument rămâne o necesitate strategică.
În contextul negocierilor diplomatice, amenințarea cu utilizarea măsurilor extreme poate fi un element de negociere care trebuie să rămână credibil. Ovidiu Dranga a oferit exemplul unei țări baltice care a reușit să blocheze mașinăria europeană pentru a-și proteja interesele, forțând statele mari să acorde atenție nevoilor sale. Acest model demonstrează că un stat mic poate influența deciziile europene dacă știe să utilizeze votul său în consiliile UE.
O oportunitate pierdută de utilizare a veto-ului ar fi putut fi procesul de aderare în spațiul Schengen, marcat de opoziția Austriei. Ovidiu Dranga a observat că România a evitat să ajungă la un vot în Consiliul Justiție și Afaceri Interne, de teamă că acest lucru ar fi dus la blocaj. Totuși, un astfel de blocaj ar fi putut scoate la iveală clar statele care se opuneau procesului, oferind posibilitatea unei campanii de promovare mai profesioniste.
În cadrul Uniunii Europene, procesul de luare a deciziilor în Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) se bazează pe principiul unanimității, oferind fiecărui stat membru puterea de a bloca o decizie. Această structură este menită să garanteze că nicio decizie majoră nu este luată fără acordul tuturor partenerilor, protejând suveranitatea și interesele specifice ale fiecărei națiuni membre, indiferent de mărimea sa.