Analistul politic Cristian Roșu a oferit o evaluare a actualului peisaj politic, subliniind relația de conveniență dintre președintele Nicușor Dan și liderul PSD, Sorin Grindeanu. Conform analizei realizate în cadrul „Podcasturilor Cotidianul”, cei doi au format un cuplu strategic pentru a-și proteja pozițiile politice. Nicușor Dan a ales să colaboreze cu cea mai mare forță din Parlament pentru a evita riscul de suspendare, în timp ce Sorin Grindeanu a gestionat taberele interne din PSD pentru a nu încurca poziția președintelui.
În ceea ce privește PSD, Cristian Roșu menționează că partidul a preluat guvernarea într-un context economic complicat, fiind nevoit să creeze agende politice pentru a distrage atenția de la problemele economice sau de la evenimente precum botezul de la Timișoara. Reforma administrativ-teritorială este văzută ca o „fumigenă” menită să creeze tabere și să ocupe spațiul mediatic. În interiorul PSD, puterea este împărțită între grupul condus de Sorin Grindeanu, susținut de Ciolacu, și polul format de Olguța Vasilescu și Claudiu Manda.
Situația guvernului este descrisă ca fiind una în care premierul nu ia decizii reale. Cristian Roșu susține că deciziile sunt luate de PSD împreună cu Marian Neacșu, în condițiile în care premierul nu pare să aibă capacitatea de a conduce guvernul. Totodată, Nicușor Dan se confruntă cu dificultăți în exercitarea autorității, deoarece miniștrii săi au nevoie constant de avize, iar președintele nu dispune de metode eficiente de coerciție pentru a impune direcția de guvernare.
În cadrul PNL, analistul identifică o „tabără a puciștilor” formată din aproximativ 16 până la 20 de parlamentari, incluzând figuri precum Tișe, Gorghiu sau Pauliuc. Această grupă este descrisă ca fiind vocală, dar lipsită de o valoare electorală reală, neputând deveni locomotive la nivel național. Această dinamică pune în evidență conflictul cu Ilie Bolojan, care este văzut ca un potențial candidat în 2028, dar care nu este plăcut majorității primarilor din cadrul partidului.
Analistul a comentat și despre USR, observând o despărțire între drumurile partidului și cele ale lui Nicușor Dan. Dominic Fritz este identificat ca principalul pol anti-Nicușor Dan, în timp ce în interiorul USR există centre de putere care se contrazic, între cei apropiați de domnul Miruță și doamna Țoiu și cei care, precum doamna Buzoianu, își doresc o distanțare de președinte. Această fragmentare reflectă o luptă internă pentru controlul direcției partidului.
Contextul politic este marcat de o fragmentare a forțelor de opoziție și de o reorganizare a alianțelor în vederea alegerilor din 2028. În timp ce lideri precum George Simion sunt considerați predictibili, figuri precum Călin Georgescu rămân necunoscute. Această instabilitate este vizibilă și în relația dintre partidele de stânga și cele suveraniste, unde interesele de tip „conveniență” domină adesea colaborările politice pe termen lung.