Filiala AUR Bacău și Asociația Cealaltă Românie au înregistrat marți, la Tribunal Constanța, un dosar prin care solicită suspendarea procedurii de vânzare a Șantierului Naval Mangalia către grupul german Rheinmetall. Demersul juridic vizează oprirea tranzacției care a fost adjudecată recent în urma unei licitații organizate de lichidatorul judiciar. Inițiatorul acțiunii, Vasile Botomei, președintele AUR Bacău și al Asociației Cealaltă Românie, susține că procesul este necesar pentru protejarea intereselor naționale.
Vasile Botomei, care are o experiență militară ca ofițer în rezervă și este doctor în drept, a argumentat că existența acestui centru de producție poate atrage riscuri geopolitice. Conform declarațiilor sale, există pericolul ca părți sociale să ajungă la Ucraina și să fie atacată Rusia de pe teritoriul României. El a subliniat că apele teritoriale de la Mangalia ar putea fi folosite de Ucraina ca un cap de pod în război, folosind arsenalul militar disponibil acolo.
În documentația depusă, instanța este solicitată să analizeze legalitatea licitației, care este descrisă de AUR ca fiind un act ce eludează suveranitatea economică a țării. Vasile Botomei a susținut că prețul de vânzare a fost redus la 75% din valoarea de piață inițială, ceea ce ar reprezenta o devalorizare a patrimoniului național. Acțiunea vine după ce conducerea centrală a AUR a criticat anterior gestionarea defectuoasă a șantierului, care a ajuns în faliment și a fost adjudecat cu aproximativ 46 de milioane de euro sub prețul inițial.
Pârâții în acest dosar sunt Damen Shipyards Mangalia SA, prin lichidatorul judiciar CIR Filiala București, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, reprezentat prin SC Șantierul 2 mai SA, și Rheinmetall Real Estate Romania SRL. Tranzacția a fost anunțată oficial la o zi înainte de acest demers, după ce Rheinmetall și compania elvețiană MSC au câștigat licitația. Valoarea totală a achiziției este de 138 de milioane de euro, iar șantierul va deveni un centru cu dublă utilizare, pentru construcții navale civile și militare.
Autoritățile române au justificat anterior necesitatea înstrăinării șantierului din cauza situației sale financiare catastrofale, care a dus la intrarea în insolvență și la disponibilizări de personal. Preluarea de către un investitor străin a fost prezentată ca fiind de o importanță strategică majoră pentru industria de apărare și navală din România. Totuși, criticii tranzacției, inclusiv senatorul Petrișor Peiu, au ridicat semne de întrebare privind sursele de finanțare utilizate de firma germană pentru achiziție.
Tranzacția Șantierului Naval Mangalia se înscrie într-un context de presiune asupra activelor strategice de apărare din România. Deciziile privind privatizarea unor unități industriale de importanță națională sunt adesea subiectul unor dezbateri politice intense în Parlament și în cadrul Guvernului. Această situație reflectă tensiunile dintre necesitatea de a atrage investiții externe pentru salvarea companiilor în insolvență și protejarea suveranității economice în fața contextului de criză regională.