Un conflict public aprins a izbucnit între Theodor Paleologu și Mihail Neamțu, după o intervenție radio a acestuia din iunie. Totul a pornit de la o afirmație făcută de Theodor Paleologu luni, 19 octombrie, la matinalul de la Digi FM, când acesta a declarat că, în cazul furtului, este imposibil să nu fie implicat cel puțin un român. Această remarcă a declanșat o reacție imediată din partea deputatului AUR, care a considerat că declarația vizează întregul popor român.
Mihail Neamțu a criticat dur afirmația, susținând că Theodor Paleologu a pus sub suspiciune milioane de oameni, inclusiv ingineri, medici, profesori și muncitori din diaspora. Deputatul a menționat că acești oameni câștigă bani cinști și trimit sume uriașe în România, însă, în logica lui Paleologu, ar fi supuși suspiciunii de serviciu. În cadrul unei postări pe pagina AUR, Mihail Neamțu a decis să extindă discuția despre furt către detalii personale și financiare care îl vizează pe Theodor Paleologu.
Deputatul a adus în discuție un eveniment petrecut la 1 martie 2000, la Ateneul Român, când Alexandru Paleologu, tatăl lui Theodor Paleologu, ar fi primit un premiu de 50.000 de dolari de la fundația lui Sorin Ovidiu Vântu. Mihail Neamțu a subliniat că, doar două luni după acest eveniment, Fondul Național de Investiții (FNI) s-a prăbușit, afectând economiile a sute de mii de români. Acesta a cerut ca Theodor Paleologu să își retragă afirmația și să restituie păgubiților FNI suma de 50.000 de dolari.
Theodor Paleologu a răspuns violent la aceste acuzații, numindu-l pe Mihail Neamțu „o canalie cretină”. Acesta a respins ideea că a mers la Harvard datorită banilor menționați, explicând că în perioada 1999-2000 a fost research assistant al profesorului Harvey Mansfield, iar în 2002-2003 a ocupat funcția de postdoctoral fellow. Paleologu a precizat că a lucrat acolo și a fost remunerat pentru activitatea sa, respingând astfel acuzațiile de călăuzie financiară prin fonduri controversate.
În continuare, Theodor Paleologu a atacat dur partidul AUR, descriindu-l ca fiind un partid antiromânesc, trădător și extremist. El a afirmat că orice minciună sau mîrșăvie este preluată de acești oameni, care ar fi încolonați în spatele unui „șarlatan dement” și al unui „golan de cea mai joasă speță”. Conflictul reflectă o tensiune profundă între actorii politici, trecând de la critici ideologice la atacuri directe asupra reputației și a trecutului familiei.
Disputele politice de acest tip sunt frecvente în spațiul public românesc, unde acuzațiile de corupție și referințele la scandalurile financiare din trecut, precum cazul FNI, sunt utilizate pentru a submina credibilitatea adversarilor. Aceste confruntări de retorică dure afectează adesea dialogul instituțional și reflectă polarizarea accentuată dintre partidele de opoziție și reprezentanții societății civile sau ai instituțiilor de stat.