Un protest organizat de George Simion a avut loc sâmbătă dimineață la București, însă mobilizarea de oameni a fost mult sub așteptările create de anunțurile anterioare. În loc de o demonstrație de forță a susținătorilor, evenimentul a fost marcat de o prezență redusă, liderul partidului AUR ieșind din Parlament pentru a se alătura celor câțiva manifestanți prezenți. George Simion a acuzat sistemul de a opri oamenii din a putea protesta, încercând să justifice numărul scăzut de participanți.
Contextul juridic al evenimentului a fost marcat de un proces în care Primăria Capitalei a câștigat în primă instanță împotriva organizatorilor. Această decizie a precedat mitingul de sâmbătă, având în vedere că Primăria a acționat în instanță pentru a contesta organizarea acestui protest. George Simion a adoptat o poziție în care se pune la dispoziția instituțiilor pentru ca manifestația să decurgă, deși partidul său a oferit asistență juridică pentru procesul de autorizare.
Analiza evenimentului indică faptul că mișcarea nu a avut o bază organică, spre deosebire de exemplele europene de protest. În Franța, mișcările au pornit din școli, în Serbia au fost conduse de studenți și profesori, iar în Spania și Portugalia au vizat dreptul la locuință. În cazul organizat de AUR, nu s-au regăsit aceleași motive sociale, precum criza locuințelor sau revendicările studenților, fiind utilizate autocare pentru a aduce primii manifestanți la București.
Există deja o explicație pregătită pentru eventualul eșec al mobilizării, legată de desfășurarea unui meci România-Polonia pe Arena Națională. Primarul Ciucu a invocat aglomerația și acest meci ca motive pentru care comisia tehnică a respins avizarea protestului. George Simion a reacționat imediat, numind această situație o diversiune și negând faptul că aduce ultrași polonezi, sugerând că vina aparține sistemului care a programat meciul.
Discursul liderului AUR este descris ca fiind unul de populism, evitând asumarea responsabilității pentru rezultatul mitingului. Dacă mobilizarea este reușită, este considerată un merit al liderului, însă dacă numărul de oameni este mic, vina este atribuită Primăriei, președintelui sau sistemului. Această strategie de a evita responsabilitatea este utilizată pentru a promova mitul unei mobilizări spontane, deși participanții au fost aduși cu autocarul.
În peisajul politic actual, deciziile instituțiilor și ale partidelor influențează direct capacitatea de organizare a protestelor în România. În timp ce mișcările sociale din alte țări europene pornesc din nevoi fundamentale, în România apar situații în care evenimentele sunt organizate sub formă de mitinguri comandate. Acest lucru reflectă o tensiune constantă între actorii politici și autoritățile administrative care gestionează spațiul public.