România se poziționează pe locul al treilea în cadrul Indicele Populismului Autoritar 2026, dintre cele 31 de democrații europene analizate în raport. Rezultatul este determinat de ponderea voturilor obținute de formațiunile politice incluse în studiu, printre care PSD este menționat alături de AUR, S.O.S. România și POT. Această clasificare reflectă realitatea electorală din România, unde partidele contestatare au acumulat peste jumătate dintre voturile de la cele mai recente alegeri parlamentare.
Deși PSD este considerat un partid consacrat cu orientare proeuropeană, politologii l-au inclus în aceeași categorie largă de populism cu partidele de extremă dreapta. Diferența majoră constă în nivelul de autoritarism: PSD primește calificativul „mediu”, în timp ce AUR, S.O.S. România și POT sunt clasificate la nivel „ridicat”. Raportul subliniază că PSD manifestă tendințe iliberale care ridică îngrijorări, dar nu oferă dovezi suficiente pentru a concluziona că este fundamental ostil instituțiilor democratice.
Analiza realizată de Andreas Johansson Heinö evidențiază legătura dintre structurile postcomuniste și naționalismul radical din anii 1990. Studiul urmărește evoluția de la FDSN, precursoarea PSD, care a colaborat în trecut cu formațiuni precum PUNR sau PRM, până la ascensiunea actuală a partidelor precum AUR sau POT. Această moștenire politică a contribuit la un profil social mai conservator și mai naționalist pentru PSD față de partidele social-democrate din restul Europei.
În ceea ce privește partidele cu autoritarism „ridicat”, raportul menționează comportamente specifice care subminează democrația liberală. Pentru AUR, este citată contestarea de către George Simion a legitimității alegerilor prezidențiale din 2025, fără a prezenta dovezi de fraudă. În cazul S.O.S. România, studiul amintește atacurile la adresa ordinii constituționale și situația Dianei Șoșoacă, a cărei candidatură a fost respinsă de Curtea Constituțională din motive de incompatibilitate.
Christian Năsulea, director executiv al IES-Europe, explică faptul că PSD vine dintr-o moștenire populistă și conservatoare. El precizează că, deși PSD are un discurs populist, acesta rămâne un partid mainstream cu o abordare clar proeuropeană. În contrast, formațiunile precum AUR, S.O.S. România și POT urmăresc un autoritarism mai serios, bazat pe promisiuni populiste de dreapta care, în opinia sa, nu au o acoperire reală în activitatea lor legislativă.
Contextul politic românesc este marcat de tensiuni constante între puterea de guvernare și instituțiile de control. În perioada de conducere a lui Liviu Dragnea, au existat încercări de subminare a independenței justiției și de slăbire a legislației anticorupție, evenimente care au declanșat proteste ample. Aceste dinamici de control instituțional rămân un punct central în evaluarea stabilității democrației în România.