Propunerea de comasare a unităților administrativ-teritoriale care au sub 1.500 de locuitori, susținută de PSD, nu reprezintă o reformă reală a aparatului administrativ, susține expertul Victor Giosan. Acesta a explicat că o astfel de măsură este incompletă și nu va genera economii substanțiale pentru bugetul de stat. În opinia sa, o reformă autentică ar trebui să vizeze entități cu o dimensiune mult mai mare pentru a asigura eficiența serviciilor publice.
Victor Giosan, care a fost consilier pentru reforma administrației publice la Cancelaria premierului Ilie Bolojan, consideră că pragul de 1.500 de locuitori a fost ales pentru a nu speria primarii. Dacă s-ar fi impus un prag de 5.000 de locuitori, aproximativ 80% din primării ar fi fost eligibile pentru comasare. Expertul recomandă ca o unitate administrativ-teritorială să aibă minimum 5.000 sau 7.000 de locuitori, menționând că studii internaționale recomandă chiar 10.000-15.000 de locuitori pentru furnizarea eficientă a serviciilor.
Deși comasarea ar putea îmbunătăți capacitatea instituțională prin angajarea unor specialiști precum arhitecți sau urbaniști, beneficiile bugetare rămân dubioase. Victor Giosan este sceptic că fuziunea unor localități foarte mici va aduce bani la bugetul de stat, deoarece se vor desființa prea puține primării și consilii locale. Avantajul principal ar putea fi utilizarea mai bună a banilor prin entități mai puternice economic, nu reducerea cheltuielilor de funcționare.
Expertul subliniază că o reformă de acest tip trebuie realizată prin asumarea răspunderii pentru a evita transformarea legii într-un „Frankenstein” prin modificări parlamentare. El menționează că o comasare voluntară ar necesita stimulente financiare, ceea ce presupune costuri suplimentare. O alternativă ar fi comasarea normativă, însă aceasta ar trebui însoțită de o „ghilotină” după câțiva ani, pentru a forța trecerea la un model obligatoriu dacă voluntarismul eșuează.
Pe lângă fuziunea localităților, Victor Giosan consideră că reforma trebuie să abordeze problema sistemului electoral, care consolidează oligarhiile locale. Primarii aflați în funcție sunt greu de schimbat din cauza sistemului cu un singur tur. De asemenea, el menționează necesitatea de a rezolva transparența investițiilor publice și a finanțării localităților, evitând situațiile în care banii sunt cheltuiți cu o eficiență extrem de scăzută.
Administrația publică din România este structurată pe două niveluri subnaționale, conform Constituției: nivelul local și cel județean. Discuțiile privind regionalizarea sau reducerea numărului de județe sunt complexe din cauza limitărilor constituționale și a posibilelor probleme legate de zonele cu majoritate maghiară. O reformă completă ar putea implica transformarea regiunilor de dezvoltare în entități de tip „super-județe” pentru a asigura o gestionare mai coerentă a teritoriului.