România a ajuns pe locul al treilea în Europa, dintre cele 31 de state analizate, în ceea ce privește numărul de partide populiste, autoritare sau extremiste. Datele provin din Indicele Populismului Autoritar 2026, lansat de Institutul European pentru Studii Economice, bazat pe un studiu realizat de think tank-ul suedez Timbro. Rezultatele reflectă realitatea politică de după alegerile parlamentare din 2024, când mai mult de jumătate din voturile românilor s-au îndreptat către partidele numite de cercetători drept „partide contestatare”.
Cercetarea identifică patru entități politice care se încadrează în această categorie în România: PSD, AUR, SOS și POT. PSD este descris ca fiind principalul partid de stânga, cu o direcție economică de stânga și un nivel de autoritarism evaluat ca fiind „mediu”. AUR este prezentat ca un partid cu un risc autoritar „ridicat”, care susține NATO, dar critică integrarea europeană. SOS România este caracterizat prin euroscepticism radical și o orientare prorusă, în timp ce POT este descris ca fiind conservator creștin și puternic suveranist.
Analiza subliniază faptul că România posedă unul dintre cele mai volatile sisteme de partide din Europa Centrală și de Est. Autorul studiului, Andreas Johansson Heinö, menționează că partidele radicale și populiste au reprezentat o constantă a politicii românești încă de la începutul anilor 1990. Această evoluție a fost marcată de ascensiunea AUR, care a schimbat scena politică odată cu apariția sa în 2019. Studiul notează că, în anul 2026, o cooperare tactică între PSD și AUR a dus la căderea unui guvern minoritar proeuropean.
Impactul acestor forțe politice este vizibil prin erodarea puterii partidelor mainstream, precum social-democrații sau creștin-democrații. În România, acest fenomen se manifestă prin faptul că AUR a preluat voturi atât de la PSD, cât și de la USR. Christian Năsulea, director executiv al Institutului European pentru Studii Economice, a observat că problemele politice ale țării par a fi structurale. El a menționat că partidele de acest tip au învățat să colaboreze atunci când au interese comune, putând astfel să influențeze legislația sau să provoace căderi de guverne.
Istoria politică a României este marcată de prezența mișcărilor naționaliste încă de la Revoluție. În anii 1990 și 2000, pe scena politică au existat partide precum PUNR și PRM, care au reprezentat primul val de suveranism. Studiul indică faptul că, după criza financiară globală, susținerea pentru partidele contestatare s-a dublat la nivel european, schimbând tiparul de vot care, timp de jumătate de secol, favorizase partidele de centru, precum liberalii sau conservatorii.
La nivelul întregii Europe, ponderea voturilor pentru partidele populiste și extremiste a crescut semnificativ față de perioada postbelică, când aceasta era stabilă în jur de 10%. În prezent, cele mai mari numere de partide contestatare se regăsesc în state precum Bulgaria, Cehia, România, Italia și Slovacia. Această transformare a dus la o schimbare de terminologie în analiza politică, deoarece multe dintre aceste mișcări au reușit să ajungă direct la putere.