Analiza datelor de pe platforma guvernanta.gov.ro relevă o discrepanță majoră între rolul de manager și profilul real al persoanelor care conduc companiile de stat din România. În loc de lideri capabili să construiască și să inoveze, sistemul pare să favorizeze „custodele”, persoane care se limitează la menținerea status quo-ului. Această situație este accentuată de faptul că în companiile cu monopol, unde performanța nu poate fi testată prin concurență, procesul de selecție devine o simplă formalitate birocratică.
Expertiza de domeniu este o resursă rară în structurile de decizie ale întreprinderilor publice. Datele arată că 51% dintre persoanele analizate nu au lucrat niciodată în domeniul companiei pe care o conduc sau o supraveghează, iar la nivelul consiliilor de administrație, această cifră crește până la 61% din mandate. Mai mult, anvergura organizațiilor conduse anterior este extrem de limitată, deoarece cel mult 22% dintre candidați au gestionat vreodată o organizație de peste 500 de angajați, existând doar 16 persoane care au condus entități de peste 5.000 de oameni.
Un aspect critic vizează modul în care sunt prezentate competențele în procesul de recrutare. Aproape 79% dintre CV-urile analizate enumeră exclusiv atribuții, fără a menționa rezultate concrete. Doar 7% dintre candidați includ în dosarul lor cifre care să demonstreze o creștere, o redresare sau o investiție finalizată cu succes. Această lipsă de dovezi de performanță transformă selecția într-un exercițiu de conformitate cu fișa postului, în loc să fie o evaluare a capacității de a genera valoare adăugată pentru companie.
Relația dintre politică și numirile de conducere este mult mai complexă decât pare la prima vedere. Deși platforma consemnează oficial apartenența politică a doar 103 persoane, din 18%, analiza CV-urilor dezvăluie un alt tablou. Un traseu politico-administrativ, de la funcții de consilier sau secretar de stat până la funcții de partid, apare la 34% dintre persoanele analizate. Această cifră este aproape dublă față de afilierea declarată oficial, indicând faptul că rețeaua politică este motorul real din spatele numirilor.
Remunerațiile reflectă un paradox economic în cadrul companiilor cu acțiune de stat. În timp ce într-o piață liberă managerii sunt plătiți pentru creșterea cotei de piață, în companiile de stat cele mai mari venituri apar acolo unde managementul contează cel mai puțin. Un loc în consiliul de administrație al unui monopol valorează, la mediana brută lunară, de aproape patru ori mai mult decât unul într-o companie concurențială. În total, remunerațiile centralizate pe platformă depășesc suma de 130 de milioane de lei pe an.
Guvernanța întreprinderilor de stat în România este reglementată prin legi care impun criterii de experiență și independență, însă aplicarea acestora rămâne deficitară. Deși România a obținut majoritatea avizelor necesare din partea OCDE, există o distanță între standardele internaționale și realitatea locală. În timp ce în Suedia sau Germania numirile sunt bazate pe competențe tehnice directe sau sunt asumate clar ca fiind reprezentări ale statului, în România istoricul politic rămâne adesea o informație implicită, neafișată transparent pe platformele oficiale.