Transformarea digitală a statului român se lovește de o problemă structurală majoră, reprezentată de absența unei coordonări centrale la nivelul Guvernului. Ovidiu Ghiman, CEO Metaminds, afirmă că lipsa unei persoane care să își asume responsabilitatea pentru întregul proces de digitalizare împiedică integrarea serviciilor publice. Această persoană ar trebui să coordoneze instituțiile implicate, să gestioneze bugetele alocate și să monitorizeze rezultatele obținute în relația directă cu cetățenii și companiile.
Conform expertizei oferite de Ovidiu Ghiman, succesul digitalizării nu poate fi evaluat prin volumul de aplicații implementate sau prin sumele de bani cheltuite de administrație. Indicatorii reali de performanță trebuie să fie timpul economisit de cetățeni, rapiditatea rezolvării solicitărilor și reducerea costurilor de operare ale administrației centrale și locale. Obiectivul final este îmbunătățirea experienței utilizatorului în interacțiunea cu instituțiile statului, prin procese care să fie cu adevărat eficiente.
Un risc major identificat este transferul birocrației de pe hârtie pe ecran, fără o simplificare reală a procedurilor administrative. Ovidiu Ghiman subliniază că un formular completat online care necesită ulterior prezentarea unui document fizic la ghișeu nu constituie un serviciu digitalizat integral. Un serviciu complet ar trebui să funcționeze de la depunerea cererii până la soluționare, integrând identitatea digitală, plățile și notificările proactive pentru a asigura o experiență fluidă.
Strategia digitală a României vizează atingerea nivelului 4 de sofisticare, însă proactivitatea rămâne o țintă esențială pentru dezvoltarea serviciilor publice. În acest model, statul ar trebui să folosească datele pentru a anticipa nevoile cetățenilor, cum ar fi reînnoirea automată a cărții de identitate la expirare. Printre prioritățile menționate se numără implementarea identității digitale, modernizarea serviciilor legate de evenimente de viață, precum nașterea sau căsătoria, și digitalizarea sectorului educației.
În domeniul educației, digitalizarea trebuie să treacă de la simpla achiziție de echipamente, precum tablete, la utilizarea datelor pentru decizii publice. Aceasta ar permite monitorizarea progresului școlar, compararea rezultatelor între regiuni și direcționarea resurselor către zonele cu cele mai mari nevoi. Totodată, Ovidiu Ghiman critică fragmentarea sistemelor informatice, deoarece instituțiile implementează platforme punctuale care nu fac parte dintr-un ecosistem comun, funcționând izolat de restul administrației.
Achizițiile publice trebuie reformate, trecând de la verificarea conformității tehnice la evaluarea impactului real asupra cetățenilor. Statul ar trebui să introducă în contractele cu furnizorii indicatori privind performanța în utilizare, experiența utilizatorilor și costul total de operare. Este necesară și o abordare care să prevină captivitatea administrației față de un singur operator privat, prin auditarea continuă a platformelor și asigurarea capacității de modernizare într-un mediu competitiv.
Digitalizarea serviciilor publice în România este un proces complex care implică nu doar tehnologie, ci și o reconfigurare a arhitecturii de guvernare. În prezent, interconectarea sistemelor și securitatea datelor sunt piloni critici pentru a trece de la un model reactiv la unul proactiv. Eficiența acestui proces depinde de capacitatea instituțiilor de a integra datele existente pentru a simplifica viața cotidiană a cetățenilor.