Lipsa unei strategii de diplomație economică reprezintă o problemă majoră pentru dezvoltarea României, conform analizei lui Dragoș Damian. Această situație a fost confirmată și de Nicușor Dan, care a recunoscut că nu există în prezent o strategie economică coerentă în activitățile internaționale ale țării. În loc de o abordare structurată, activitățile sunt efectuate ad-hoc, în timp ce resursele sunt consumate de dezbateri politice care consumă timp important.
Lipsa de direcție este vizibilă în faptul că nu există un sprijin real pentru exportatorii români, cum ar fi o fabrică de medicamente din Cluj-Napoca care exportă către Ucraina. Dragoș Damian subliniază că nimeni nu a întrebat aceste unități de producție cum pot fi ajutate pentru a exporta mai mult. Aceeași lipsă de strategie a fost observată și în cazul Dacia, unde intervenția în presă a fost necesară pentru a semnala dificultățile, fără ca un plan de performanță să fie implementat.
Problemele structurale ale economiei includ dezindustrializarea, distribuția de ajutoare fără sens și o economie subterană estimată la 400 de miliarde de lei pe an. Această ultimă afectează direct economia reală, strangulând procesele de producție. În plus, deficitul balanței comerciale poate atinge valori de 50, 100 sau chiar 150 de miliarde de euro, pe măsură ce importurile depășesc capacitatea de export a fabricilor și combinaților naționale.
Pentru a înțelege ce înseamnă o diplomație economică eficientă, este luat ca exemplu modelul Poloniei. Premierul Donald Tusk a participat la un forum de afaceri în New Delhi, însoțit de 100 de reprezentanți ai mediului de afaceri, inclusiv de conducătorii Polpharma. Această abordare a propulsat Polonia în grupul țărilor cu un PIB de peste 1.000 de miliarde de Euro, bazându-se pe exporturi de produse cu valoare adăugată mare.
Analiza critică evidențiază faptul că echipa de economiști și finanțiști din jurul Președintelui pare să nu aibă o imagine clară asupra realității economice. Discrepanțele de date privind creșterea sau descreșterea economiei indică o lipsă de pregătire pentru gestionarea unor procese complexe. Fără o schimbare de paradigmă, România riscă să rămână o economie bazată pe importuri, în detrimentul producției interne și a exporturilor de calitate.
Contextul economic actual este marcat de dezbateri intense privind gestionarea resurselor publice și a datoriilor. În timp ce instituțiile discută despre impactul măsurilor de ajutorare sau despre situația financiară a unor sectoare, fundamentele economice rămân vulnerabile. Absența unei viziuni pe termen lung asupra industriei de producție alimentează discuțiile despre necesitatea unor reforme profunde pentru a opri declinul capacității de export a țării.