Tribunalul Timiș a trimis către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) patru întrebări esențiale legate de interpretarea dreptului european în cazul suspendării lui Dominic Fritz din funcția de primar al Timișoarei. Magistratul român a solicitat, de asemenea, o procedură accelerată pentru soluționarea acestui litigiu. Această demersare juridică vizează modul în care normele europene trebuie aplicate în contextul pierderii unui mandat local prin aplicarea unor reglementări noi.
Întrebările adresate instanței de la Luxemburg vizează protecția drepturilor electorale ale cetățenilor UE, posibilitatea ca o lege nouă să ducă la pierderea unui mandat pentru situații constatate anterior și proporționalitatea sancțiunii. De asemenea, se solicită clarificări privind nivelul de protecție al funcției de ales împotriva măsurilor administrative restrictive. În acest context, Dominic Fritz a fost acuzat de conflict de interese după semnarea unui referat pentru un plan urbanistic în noiembrie 2020, documentația fiind realizată de o firmă unde lucra un consilier local.
Curtea de la Luxemburg are puterea de a oferi Tribunalului Timiș un motiv juridic pentru a anula ordinul de suspendare, însă aceasta nu poate restabili direct mandatul primarului. Dacă procedura accelerată este acceptată, răspunsul poate apărea în câteva luni, însă durata medie a trimiterilor preliminare a fost de 17 luni în anul 2025. Statisticile din același an arată că, din 900 de cereri pentru proceduri urgente, doar 88 au fost satisfăcute, ceea ce subliniază dificultatea obtenirii unei decizii rapide.
Un scenariu optimist ar implica o decizie prin care CJUE să determine că dreptul european protejează exercitarea mandatului câștigat și că sancțiunea este disproporționată. În acest caz, ordinul prefectului ar putea fi anulat, permițându-i lui Dominic Fritz să redea primarul. Totuși, există și un scenariu pesimist, bazat pe Articolul 22 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reglementează nediscriminarea și cetățenia, oferind dreptul de candidatură, dar nu neapărat un scut special împotriva legislației naționale.
Conflictul juridic a apărut după ce Curtea Constituțională a validat retroactivitatea legii ANI prin Amendamentul Fritz. Procesul a implicat adoptarea rapidă a legii pentru a asigura jalonul PNRR, cu riscul pierderii a 770 de milioane de euro dacă termenul de 31 august nu era respectat. Susținerea politică a fost asigurată prin votul PNL, în condițiile în care un vot împotrivă ar fi însemnat pierderea fondurilor europene, în timp ce CCR a validat amendamentul cu 5 voturi la 3.
Această situație ilustrează fenomenul de „constitutional hardball”, unde proceduri legale sunt utilizate pentru a anula un mandat câștigat democratic. Instituțiile precum ANI, CCR și prefectura au funcționat în cadrul procedurilor existente, dar rezultatul final este interpretat ca o utilizare a mecanismelor statului pentru a atinge un scop politic. Cazul pune în discuție capacitatea justiției europene de a contracara decizii luate de o majoritate parlamentară care utilizează instituțiile cu precizie chirurgicală.