Eurostat a avertizat, în cadrul unei sesiuni cu comisia specială pentru locuințe a Parlamentului European desfășurată la 16 noiembrie, că autoritățile europene nu dispun de date comparabile despre prețurile locuințelor în toate zonele. Această limită statistică afectează capacitatea de a identifica precis regiunile în care accesul la locuințe este dificil. Lipsa acestor informații locale reprezintă o barieră pentru implementarea propunerilor europene privind accesibilitatea locuințelor în cadrul Uniunii Europene.
Problema datelor incomplete este critică pentru propunerea Comisiei privind locuințele accesibile, prezentată în septembrie. Acest proiect vizează stabilirea unor criterii comune care să permită autorităților să justifice anumite restricții în zonele problematice. Fără date precise, autoritățile ar putea avea dificultăți în a impune măsuri privind închirierile pe termen scurt sau utilizarea locuințelor în scopuri alte decât reședința permanentă. Parlamentul și Consiliul au posibilitatea de a modifica metodologia propusă înainte de adoptarea finală.
În prezent, Eurostat reușește să publice indici comparabili doar la nivel național, însă datele despre prețurile din anumite localități sau regiuni mici rămân incomplete. Deși indicii naționali monitorizează evoluția prețurilor, orașele au nevoie de detalii despre costul efectiv al locuințelor și veniturile din zonele specifice. O medie regională poate fi înșelătoare, deoarece poate acoperi piețe foarte diferite, de la cartiere cu cerere masivă până la localități unde populația este în scădere.
Situația prețurilor în UE arată o tendință de creștere semnificativă, conform datelor din trimestrul al doilea din 2026. În această perioadă, prețurile locuințelor au urcat cu 4,7% față de anul anterior, în timp ce chiriile au crescut cu 3,0%. Comparativ cu trimestrul precedent, creșterile au fost de 1,2% pentru prețuri și de 0,7% pentru chirii. Comisia propune ca presiunea locativă să fie evaluată prin raportarea prețului unei locuințe reprezentative la venitul disponibil anual pe locuitor.
Pentru a compensa aceste lacune, Comisia dezvoltă instrumentul Mapadomo, care combină datele naționale despre locuințe, prețuri și venituri. Un exemplu de calcul este prezentat în anexa tehnică pentru Belgia, publicată la 16 noiembrie de Centrul Comun de Cercetare, care detaliază estimările municipale și agregarea regională. Totuși, precizia acestor estimări și capacitatea de a calcula raportul dintre preț și venit depind în continuare de sursele de date disponibile în fiecare țară membră.
Noul regulament privind statisticile populației și locuințelor, care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2028, va extinde datele teritoriale despre fondul locativ și populație. Acesta va oferi detalii mai profunde despre clădiri și distribuția gospodăriilor, oferind autorităților o imagine mai clară asupra modului în care sunt utilizate locuințele. Cu toate acestea, măsurarea accesibilității va rămâne dependentă de disponibilitatea datelor locale despre prețuri și venituri la nivel de regiune sau localitate.