Programul de guvernare al Guvernului Niculescu conține direcții de dezvoltare relevante pentru sectorul energetic, însă unele dintre măsurile propuse au un orizont de implementare care depășește durata mandatului actual. Această observație aparține expertului Energy Policy Group (EPG), Alexandru Ciocan, care a analizat capitolul Energie din documentul de guvernare. Specialistul menționează că, deși există obiective pentru creșterea capacităților de producție și modernizarea rețelelor, lipsa unei prioritizări clare poate afecta eficiența acestora.
Analiza indică faptul că România traversează de peste cinci luni o criză guvernamentală, care se suprapune peste provocările persistente din sectorul energetic. Aceste dificultăți includ prețurile ridicate ale energiei, nevoia de a crește competitivitatea industriei și necesitatea accelerării investițiilor. Alexandru Ciocan susține că formarea unui nou Guvern este esențială pentru depășirea incertitudinii politice și pentru reluarea unui proces decizional complet, prin exercitarea deplină a atribuțiilor executive de către autorități.
În ceea ce privește proiectele de stocare prin pompaj, precum cele de la Tarnița-Lăpuștești, Frasin sau Bicaz, expertul subliniază că orizontul de implementare depășește mult durata mandatului. Chiar și într-un scenariu optimist, contribuția Guvernului s-ar putea limita doar la avansarea etapelor pregătitoare sau la demararea lucrărilor. Aceasta din urmă depinde de finalizarea unor studii tehnice și a unor proceduri premergătoare investițiilor, care nu sunt încă complet executate de către actorii implicați.
Alte proiecte, precum retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă sau dezvoltarea parcurilor fotovoltaice ale Complexului Energetic Oltenia, sunt deja în curs de desfășurare. În aceste cazuri, responsabilitatea implementării revine în principal companiilor, iar rolul Guvernului este de a asigura condițiile necesare și de a elimina blocajele administrative sau de reglementare. Alexandru Ciocan recomandă o distincție clară între capacitățile care vor fi funcționale în perioada mandatului și contribuția efectivă a Guvernului.
Expertul a semnalat și necesitatea unei coordonări mai bune între instituții, precum ANRE, ministere și operatori economici. De exemplu, reducerea duratei de racordare depinde de competențele ANRE și ale operatorilor de rețea, în timp ce dezvoltarea rețelelor de transport este realizată de Transelectrica și Transgaz. Programul ar fi trebuit să evidențieze mai clar modul în în care Guvernul va facilita finanțarea investițiilor și va accelera procedurile de autorizare pentru aceste proiecte de infrastructură.
Sectorul energetic român se confruntă cu presiuni constante legate de stabilitatea prețurilor și de nevoia de modernizare a infrastructurii de transport. În acest context, deciziile de la nivel guvernamental și cele ale autorităților de reglementare, precum ANRE, sunt monitorizate atent pentru a evita distorsiunile pieței. Eficiența măsurilor de protecție a consumatorilor vulnerabili și gestionarea impactului costurilor la energie rămân puncte critice pentru stabilitatea economică a țării.