Programul SAFE, prin care România accesează 16,68 miliarde de euro pentru achiziții militare, este subiectul unor critici aprinse privind transparența și beneficiile economice. Acordul de împrumut a fost aprobat de Guvernul Ilie Bolojan pe 5 mai 2026, în cadrul unei ședințe de urgență, chiar înainte de demiterea acestuia prin moțiune de cenzură în Parlament. Procedurile de achiziție au fost coordonate politic de Radu Miruță, ministrul interimar al Apărării Naționale la acea dată.
Generalul-locotenent Alexandru Grumaz a subliniat că, deși angajamentul strategic este justificat, modul de aplicare ridică semne de întrebare. Din suma totală, aproximativ 9,6 miliarde de euro sunt destinate MApN, 2,8 miliarde MAI și altor instituții de securitate, în timp ce 4,2 miliarde sunt direcționate către autostrăzile A7 și A8. Există suspiciuni că fondurile SAFE au fost folosite pentru a acoperi deficitul de finanțare din sectorul transporturilor, în loc să fie dedicate exclusiv apărării.
Procedurile de atribuire a contractelor sunt considerate punctul de maximă vulnerabilitate. Conform OUG 62/2025, operatorii au fost invitați la negocieri fără un anunț prealabil de participare, fapt explicat prin calendarul european strâns. O interpelare parlamentară susține că această metodă a fost utilizată pentru nouă din cele 15 contracte analizate, reclamând creșteri de preț între 10% și 47%. Generalul Alexandru Grumaz menționează că aceste afirmații necesită un audit independent pentru a verifica realitatea acestor costuri.
Un alt aspect critic este impactul asupra industriei naționale de apărare. Guvernul a promis un nivel de localizare de 40% pentru MLI și construcția navelor în România, însă există neclarități privind aceste angajamente. Deși Rheinmetall a achiziționat șantierul Mangalia, rămâne de demonstrat dacă investițiile și capacitățile de la Mârșa vor fi dezvoltate efectiv. Testul decisiv va fi valoarea adăugată reală în țară și transferul de tehnologie către furnizorii români.
De asemenea, decizia de a renunța la echipamentele militare din SUA fără o justificare clară reprezintă o vulnerabilitate. Preferința pentru programul SAFE poate afecta interoperabilitatea și continuitatea cooperării militare cu partenerul strategic american. Generalul Alexandru Grumaz avertizează că înlocuirea sistemelor americane deja integrate poate genera cheltuieli suplimentare pentru logistică și mentenanță, sacrificând capabilități utile pentru apărare în favoarea consolidării industriei europene.
În structura actuală a programului, doar aproximativ 25% din fonduri merg în economia românească prin pilonul de infrastructură. Pentru componenta militară strictă, procentul care ajunge în fabricile din România este de sub 10%, restul banilor fiind direcționați către giganți europeni din Germania și Franța. România are a doua cea mai mare alocare din UE prin SAFE, după Polonia, care reușește să păstreze 89% din fonduri în interiorul țării.