Înalta Curte de Casație și Justiție a emis joi seară un comunicat prin care clarifică natura disputelor juridice care implică Executivul și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Instanța supremă a punctat că decizia CEDO și litigiul deschis împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor vizează aspecte juridice complet diferite. Această intervenție vine pentru a separa interpretările privind plata unor drepturi financiare de procesul în desfășurare al instanței supreme.
Reprezentanții ÎCCJ au explicat faptul că hotărârea CEDO trebuie analizată în întregime, fără a fi interpretată ca o validare sau o respingere a cererilor formulate în procesul cu autoritățile române. Decizia instanței europene este privită ca o reafirmare a principiilor statului de drept, care impun respectarea hotărârilor judecătorești definitive. ÎCCJ subliniază că analiza trebuie să se facă prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei și la ansamblul considerentelor reținute de Curtea Europeană.
Distincția principală constă în obiectul fiecărei cauze, procesul CEDO vizând întârzierile statului în plata sumelor stabilite prin hotărâri și impactul acestora asupra drepturilor oamenilor. În schimb, litigiul inițiat de ÎCCJ împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor nu contestă dreptul statului de a amâna sau eșalona plățile. Instanța supremă vizează verificarea respectării propriilor reguli de către Guvern și asigurarea fondurilor necesare pentru plata sumelor datorate, conform calendarului stabilit.
Instanța a precizat că statul deține posibilitatea de a reglementa modalitatea și calendarul executării unor obligații, însă autoritățile au obligația de a respecta regulile pe care le-au instituit. Decizia CEDO nu reprezintă o soluționare a litigiului inițiat de Înalta Curte și nu poate fi utilizată pentru a valida sau invalida automat pretențiile formulate. ÎCCJ solicită ca dezbaterea publică să se bazeze pe conținutul efectiv al deciziei, evitând interpretările selective sau extrapolările.
Contextul actual este marcat de faptul că CEDO a respins plângerile formulate de șase magistrați români care contestau eșalonarea unor restanțe salariale stabilite prin hotărâri definitive. Curtea europeană a apreciat că măsurile luate de Guvern nu au încălcat drepturile invocate de aceștia. Această hotărâre intervine într-o perioadă de dispută amplă privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților, în care este implicată și ÎCCJ, condusă de Lia Savonea.
Disputele privind plățile restanțelor către magistrați și respectarea procedurilor de execuție s-au încadrat într-un cadru juridic complex, unde autoritatea statului se ciocnește cu obligațiile de respectare a propriilor norme. Această situație pune sub semnul întrebării modul în care instituțiile financiare și Guvernul gestionează plățile datorate prin hotărâri judecătorești, într-un context în care respectarea calendarelor de plată devine un punct de conflict între puterea legislativă și cea judecătorească.