Ministrul Educației, Sorin Costreie, a declarat că sistemul de meditații necesită fiscalizare, însă a subliniat simultan că fenomenul este o consecință a problemelor din învățământul public. Oficialul a atras atenția asupra faptului că recurgerea masivă la pregătiri suplimentare în afara orelor de curs este un semnal de alarmă. Conform acestui punct de vedere, prezența acestui obicei indică faptul că instituțiile de învățământ nu reușesc să acopere toate nevoile elevilor.
Sorin Costreie a explicat că, în condiții ideale, școala ar trebui să fie suficientă pentru dezvoltarea elevilor. Ministrul a menționat că, dacă sistemul de școlarizare ar funcționa conform standardelor necesare, meditațiile nu ar mai exista în mod atât de extins. Prin urmare, fiscalizarea acestor activități ar trebui să vină împreună cu o analiză a modului în care școlile răspund cerințelor educaționale. Fenomenul de pregătire suplimentară este văzut ca o dovadă a dificultăților sistemului de a asigura pregătirea necesară.
Un alt aspect abordat de ministru este necesitatea unei educații personalizate, care să fie adaptată ritmului de învățare al fiecărui copil. Sorin Costreie a punctat că elevii nu asimilează informațiile în același mod, existând copii care pot rămâne în urmă și alții care avansează mai rapid. Pentru a corecta aceste disparități, oficialul consideră că sistemul trebuie să ofere soluții individuale. Această abordare ar putea reduce dependența elevilor de serviciile de meditații oferite în afara programului școlar.
Amploarea acestui fenomen este interpretată de ministru ca un indicator al unor probleme structurale grave în școala românească. Când meditațiile devin o practică de masă, acesta reprezintă un semnal clar că învățământul de stat nu reușește să ofere suportul necesar tuturor copiilor. Sorin Costreie a declarat că acest lucru arată că sistemul are dificultăți mari în a îndeplini misiunea sa de bază. Pregătirea în afara orelor de curs devine astfel o compensare pentru lipsurile din cadrul școlii.
Ministrul a insistat pe ideea că educația trebuie să fie flexibilă pentru a răspunde nevoilor specifice ale fiecărui elev în parte. Această viziune vizează eliminarea decalajelor de nivel dintre elevi prin metode de predare care să nu îi lase pe cei mai slabi pe dinafară. Prin personalizarea procesului de învățare, se urmărește o integrare mai bună a tuturor copiilor în sistemul de școlarizare. Această schimbare de paradigmă ar putea diminua presiunea socială și economică legată de costurile meditațiilor.
În prezent, sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări legate de adaptarea metodelor de predare la diversitatea ritmului de învățare. Deși discuțiile despre fiscalizarea serviciilor de meditații sunt constante, problema centrală rămâne capacitatea școlilor de a asigura o pregătire egală. Eficiența sistemului public este monitorizată prin capacitatea de a reduce necesitatea de a plăti pentru cursuri private de pregătire suplimentară.