Călin Georgescu rămâne în arest preventiv după ce Curtea de Apel București a intervenit de două ori pentru a desființa deciziile luate de Tribunalul București. În urma contestațiilor prezentate de procurorii DIICOT, instanța de apel a anulat soluțiile magistratului Vlad Andriescu, care optase pentru măsuri de control judiciar sau arest la domiciliu. Această succesiune de hotărâri a implicat formarea completelor de divergență la Curtea de Apel pentru a decide soarta detenției inculpatului.
Cronologia evenimentelor a început pe 22 septembrie 2026, când Tribunalul București a respins propunerea DIICOT de arestare preventivă, optând pentru controlul judiciar pe o perioadă de 60 de zile. Ulterior, pe 29 septembrie, Curtea de Apel a admis contestația procurorilor și a decis arestarea preventivă pentru 30 de zile. Procesul a continuat pe 13 octombrie, când Vlad Andriescu a admis înlocuirea arestului cu arestul la domiciliu, măsură care a fost respinsă definitiv de Curtea de Apel vineri, 23 octombrie.
În ambele cazuri, judecătorii de la Curtea de Apel nu au ajuns la un consens, fiind necesară constituirea completelor de divergență conform Legii nr. 304/2022. În prima instanță de apel, judecătoarele Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry și Cristina Grecu au avut opinii diferite, impunând participarea judecătorului Dragoș Mirea pentru a forma majoritatea. Procesul similar s-a repetat în octombrie, când un al treilea magistrat a fost inclus în complet pentru a decide dacă arestul la domiciliu propus de Tribunal era suficient.
Motivarea arestării din septembrie de către Curtea de Apel a inclus riscuri legate de posibila sustragere, menționând discuții despre stabilirea în Italia și obținerea azilului politic. În schimb, Vlad Andriescu a argumentat în octombrie că arestul la domiciliu era o măsură proporțională, bazându-se pe conduita procesuală a lui Călin Georgescu, lipsa antecedentelor și existența unui domiciliu stabil. Magistratul a considerat că menținerea în arest preventiv era o măsură disproporționată față de gravitatea faptelor.
Situația celor două hotărâri desființate ridică întrebări privind responsabilitatea profesională, însă nu declanșează automat sancțiuni disciplinare. Conform Legii nr. 303/2022, pentru a aplica sancțiuni, trebuie demonstrată rea-credința sau grava neglijență, condiții care nu sunt dovedite prin simpla diferență de opinie juridică. Eventualele măsuri de sancționare ar fi de competența Secției pentru judecători a CSM, doar dacă analiza documentelor ar indica încălcări conștiente ale normelor legale.
În sistemul juridici de control, diferențele de interpretare între instanțele de judecată sunt permise, însă necesită argumentări riguroase. În cadrul procedurilor penale românești, instanțele de control judiciar evaluează constant riscurile de sustragere sau de repetare a infracțiunilor. Această evaluare continuă este esențială pentru a asigura echilibrul între drepturile inculpatului și necesitatea desfășurării corecte a procesului penal, în condițiile în care măsurile preventive trebuie să rămână proporționale.