Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, în unanimitate, declararea inadmisibile a cinci cereri formulate de magistrați împotriva României. Reclamanții au susținut că statul nu a achitat integral sumele recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, vizând diferențe salariale, sporuri și reevaluări. Decizia, pronunțată la 13 octombrie 2026, este definitivă și vine după ce magistrații au reclamat neexecutarea plăților și întârzierile acestora.
În cauza „Pușcașu și alții” împotriva României, judecătorii Curții au analizat plângerile depuse de Voicu-Ionel Pușcașu, Florina-Mihaela Pușcașu, Maria-Ștefania Pavel, Mirela Hancăș și Florica-Tanța Piroș. Aceștia au susținut că fiecare dintre ei avea de primit sume cuprinse între 30.000 de euro și peste 571.000 de euro. CEDO a stabilit că aceste cereri sunt vădit nefondate, considerând că întârzierile nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la respectarea bunurilor.
Instanța europeană a argumentat că eșalonarea și amânarea plăților au fost determinate de circumstanțe excepționale și de o criză bugetară acută. Printre factorii invocați se numără deficitul public structural ridicat, procedura de deficit excesiv deschisă de UE, pandemia de COVID-19 și presiunile economice generale. Deși neexecutarea imediată a datoriei nu este o justificare acceptabilă în sine, CEDO a apreciat că măsurile statului au urmărit obiective de interes general și consolidarea fiscală.
Statul român a implementat un mecanism de plată eșalonată, care include actualizări cu indicele inflației și acordarea de dobânzi legale. Curtea a observat că măsurile de austeritate au vizat întregul sector public, iar veniturile magistraților, fiind mult peste media națională, nu au fost puse în pericol de aceste întârzieri. Astfel, amânările nu au impus magistraților o sarcină disproporționată, deși CEDO a subliniat că statul român nu mai datorează banii respectivi.
Guvernul a modificat în repetate rânduri calendarul plăților pentru a gestiona restanțele. În 2023, ratele restante urmau să fie achitate pe parcursul a cinci ani, începând din 2024, însă în 2025 plățile pentru acel an au fost amânate până în 2026. Pentru anul 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul General au solicitat aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe rezultate din hotărâri judecătorești și ordine administrative.
Această decizie juridică intervine într-un context de constrângeri bugetare severe pentru administrația publică din România. Gestionarea restanțelor provenite din hotărâri judecătorești definitive reprezintă o provocare constantă pentru bugetul de stat, necesitând echilibrarea obligațiilor de plătit cu necesitatea de a menține stabilitatea fiscală în fața deficitului public.