Curtea de Apel București analizează vineri contestația formulată de DIICOT în legătură cu decizia Tribunalului București de a-l plasa pe Călin Georgescu sub arest la domiciliu. Această procedură are loc în cadrul unui dosar de înșelăciune, iar situația juridică a fost influențată de faptul că decizia tribunalului nu a fost executorie. Din acest motiv, fostul candidat la prezidențial se află în prezent în stare de arest preventiv.
Ancheta a fost declanșată în urma unei plângeri depuse de un afacerist din județul Buzău, identificat ca fiind Răzvan Leu. Acesta susține că a fost păgubit cu suma de un milion de euro în urma unor promisiuni nerealizate. Răzvan Leu l-ar fi cunoscut pe Călin Georgescu prin intermediul unui prieten comun, pe nume Ion Negoescu, moment în care i s-ar fi propus implicarea într-o afacere cu tranzacții de metale prețioase.
Procesul de finanțare propus implica obținerea unei linii de credit în valoare de 6 milioane de euro pentru afacerea menționată. Călin Georgescu l-ar fi îndrumat pe Răzvan Leu către un om de încredere, Ionel Rusen, care i-a prezentat unui cetățean italian, Massimiliano Arena, reprezentantul unei bănci din Elveția. Pentru a avansa procesul de creditare, victima i s-a cerut plata unei garanții de un milion de euro.
Din această sumă de un milion de euro, o parte de 100.000 de euro ar fi fost direcționată pentru finanțarea campaniei prezidențiale a lui Călin Georgescu. Procurorii au menționat că pentru această sumă specifică a fost prezentat inclusiv un plan de cheltuieli. Ulterior, Răzvan Leu a fost convins să mai transfere încă 100.000 de euro, sub promisiunea că împrumutul poate ajunge la o valoare de 15 milioane de euro.
Tranzacția nu a dus la obținerea creditului, iar omul de afaceri a solicitat restituirea garanției totale de 1,1 milioane de euro, fără succes. În urma deciziei anterioare a Tribunalului București, Călin Georgescu a fost obligat să comunice sursa veniturilor sale și a primit interdicția de a comunica cu membrii familiei părții vătămate. Aceste măsuri au fost luate pentru a gestiona riscurile în cadrul dosarului de înșelăciune.
În cadrul procedurilor juridice, înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu reprezintă o schimbare a regimului de închisoare provizorie, aplicată de instanța de fond. Această decizie de a impune restricții de deplasare și comunicare este supusă controlului instanței de apel, în încercarea de a echilibra drepturile inculpatului cu necesitățile anchetei penale conduse de DIICOT.