Serviciul Român de Informații a anunțat că a identificat, împreună cu parteneri interni și externi, o rețea de sabotaj care este coordonată din Federația Rusă. Această rețea este responsabilă pentru incendiul care a izbucnit pe 14 septembrie 2026, în incinta platformei industriale Carfil din Brașov. Evenimentul a avut loc în imediata apropiere a societății CARFIL SA, o companie care este filială a companiei naționale ROMARM, producător de armament.
Investigațiile efectuate de serviciul secret au confirmat implicarea mai multor cetățeni din state ex-sovietice, care aveau rezidență în state ale Uniunii Europene. În acest context, au fost inițiate proceduri judiciare atât pe teritoriul României, cât și în colaborare cu autoritățile din mai multe state europene. SRI nu a oferit detalii suplimentare privind numărul exact de persoane vizate, cetățenățile acestora sau dacă au fost efectuate arestări în cadrul acestor acțiuni.
Conform informațiilor obținute de anchetatori, activitatea rețelei nu s-a limitat doar la România, fiind parte a unei operațiuni mult mai vaste. Membrii rețelei ar fi primit de la coordonatorii din Rusia o listă de ținte care includea fabrici de armament, atât de stat, cât și private, precum și alte obielege cu importanță militară sau industrială. Incendiul de la Brașov este astfel prezentat ca o tentativă de a afecta obiective strategice din întreaga regiune.
SRI susține că acest incident face parte dintr-o campanie de sabotaj atribuită Federației Ruse în Europa, vizând diminuarea capacităților de apărare ale statelor. În cursul anului 2026, autoritățile ar fi identificat și alte tentative care vizau facilități militare internaționale sau locuri utilizate pentru instruirea militarilor ucraineni pe teritoriul României. Scopul acestor acțiuni ar fi cel de a intimida statele vizate și de a afecta securitatea europeană și regională.
Autoritățile avertizează că recrutarea pentru astfel de activități se realizează, de regulă, prin intermediul rețelelor sociale. Membrii sunt abordați inițial pentru sarcini punctuale, precum observarea obiectivelor, oferindu-li sume de bani, însă sarcinile pot evolua spre distrugeri, incendieri sau chiar asasinate. Pentru a evita detectarea, aceștia folosesc transport, cazare și mijloace de plată pe numele altor persoane, precum și aplicații de mesagerie criptată.
Aceste acțiuni de sabotaj se încadrează într-un context de securitate regională tensionat, în care obiectivele industriale și militare sunt monitorizate constant de serviciile de informații. Identificarea unor astfel de rețele subliniază vulnerabilitatea infrastructurii critice în fața operațiunilor hibride. Protecția facilităților de armament, precum cele din cadrul ROMARM, rămâne o prioritate pentru stabilitatea securității naționale și a întregii zone europene.