Un proiect de lege care vizează accesul adolescenților de peste 16 ani la consiliere psihologică fără acordul părinților a generat o serie de afirmații false în Senatul României. Reprezentanții AUR au susținut că această măsură ar duce la castrarea chimică a copiilor și la o conversie forțată către comunitatea LGBTQ+. Totuși, analiza documentelor arată că aceste acuzații nu au niciun fundament în textul propus de senatori.
Proiectul de lege, inițiat de senatorii Ruxandra Cibu Deaconu, Cynthia Păun, Sorin Gheorghe Sipos și Gheorghe Ștefanache, nu conține nicio mențiune referitoare la sex, gen, orientare sexuală sau comunitatea LGBTQ+. În expunerea de motive nu apar termeni care să sugereze legături cu identitatea de gen, terapii de conversie sau tratamente hormonale. De asemenea, textul nu prevede administrarea de medicamente, ceea ce contrazice acuzațiile privind efectuarea unor proceduri de castrare chimică prin intermediul legii.
În ceea ce privește rolul părinților, legislația nu interzice accesul acestora în școli și nu le retrage autoritatea asupra educației copiilor. Proiectul nu impune obligatoriu ca elevii să mecanic meargă la psiholog fără consimțământ, ci oferă opțiunea de a solicita ajutor de specialitate în situațiile în care nu pot obține acordul reprezentanților legali. Mai mult, psihoterapeuții sunt obligați prin lege să contacteze părinții dacă identifică orice pericol pentru minor, precum abuzuri sau risc de autoîngrijire.
Narațiunile care circulă în cercurile suveraniste și ultraconservatoare susțin că această lege ar permite ONG-urilor precum Choice să facă consiliere afirmativă fără știrea familiilor. Această retorică este utilizată pentru a amplifica suspiciunile față de comunitatea LGBTQ+ și pentru a promova ideea unei „agende” care ar viza distrugerea familiei tradiționale. În realitate, proiectul este conceput pentru a ajuta adolescenții care se confruntă cu situații dificile de abuz sau violență.
Obiectivul real al propunerii legislative este protecția minorilor aflați în medii de violență domestică sau în situații de abuz de la părinți. În astfel mga cazuri, părinții se pot opune accesului la terapie din cauza prejudecăților sau a rușinii, lăsând copiii fără sprijin profesional. Legea urmărește să asigure un canal de ajutor pentru adolescenții care au nevoie de consiliere, dar care se află într-un impas legal din cauza opoziției reprezentanților legali.
Contextul social relevat de datele oficiale indică o problemă gravă de siguranță pentru minori în România. Un studiu al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse (ANES) arată că aproximativ 10.000 de minori sunt victimele violenței domestice în fiecare an, reprezentând aproape 80% din totalul victimelor. Alte date ale Organizației Salvați Copiii sugerează că numărul real de minori victime ale violenței poate depăși 20.000, dintre care 16.000 sunt victime ale violenței domestice.