Curtea de Conturi Europeană a emis un avertisment privind ineficiența scutului legislativ al Uniunii Europene împotriva substanțelor chimice de tip PFAS, cunoscute sub numele de „poluanți eterni”. Auditorii europeni subliniază că majoritatea acestor substanțe nu sunt înregistrate în cadrul legislației privind substanțele chimice, iar procesul de introducere a restricțiilor este extrem de lent. Această situație creează riscuri majore, deoarece normele actuale nu reușesc să țină sub control substanțele extrem de persistente în mediu.
Problema centrală vizează sistemul de reglementare REACH, prin care multe substanțe PFAS nu sunt înregistrate, ceea ce înseamnă că UE nu deține informații suficiente despre siguranța lor. Producătorii nu sunt obligați să efectueze teste, iar principiul de a nu permite pe piață produse fără informații clare pare să fie ignorat în practică. Un exemplu relevant este PTFE, o substanță utilizată frecvent în vasele de gătit antiaderente sau în îmbrăcămintea impermeabilă, care poate rămâne pe piață fără suficiente date despre riscurile sale.
Procesul de restricționare este descris ca fiind unul lent, durând în medie aproximativ cinci ani, ceea ce favorizează fenomenul de „substituire regretabilă”. Această practică permite producătorilor să înlocuiască o substanță interzisă cu una similară, care poate fi la fel de dăunătoare pentru sănătate. În plus, controlul este deficitar, deoarece sistemul se bazează pe verificări efectuate de companii, iar unul din trei state membre nu aplică încă niciun control pentru a asigura respectarea restricțiilor privind PFAS.
În ceea ce privește expunerea prin alimente și apă potabilă, auditorii au observat că limitele actuale pentru apă se bazează pe dovezi științifice din 2017, deși contaminarea solului și a apei a crescut de atunci. În sectorul alimentar, nivelurile maxime stabilite de UE sunt rezultatul unui compromis între protecția sănătății și menținerea produselor pe piață. Calculul auditorilor indică faptul că, dacă alimentele conțin nivelurile maxime permise, chiar și un consum mic poate duce la depășirea dozei săptămânale tolerabile.
Joelle Elvinger, membră ECA responsabilă de acest audit, a subliniat urgența acțiunii europene pentru a limita efectele nocive asupra oamenilor și a mediului. „Aceste substanțe chimice sunt poate „eterne”, dar efectele lor nocive asupra oamenilor și a mediului pot fi limitate. UE trebuie să acționeze cu fermitate și fără întârziere, pentru a dezamorsa această bombă cu ceas înainte de a fi prea târziu”, a declarat ea. Situația necesită o abordare mult mai rapidă pentru a preveni degradarea iremediabilă a resurselor.
Gestionarea substanțelor chimice persistente reprezintă o provocare constantă pentru autoritățile de reglementare din cadrul Uniunii Europene. Deși cadrul legislativ a fost început încă din anul 2006, evoluția tehnologică și apariția unor noi compuși chimice pun sub presiune capacitatea de monitorizare a statelor membre. Eficiența reglementărilor depinde direct de capacitatea de a actualiza constant standardele de siguranță în funcție de noile descoperiri științifice privind toxicitatea acestor compuși.