Parlamentul European a votat joi amânarea cu trei ani a unor obligații specifice privind monitorizarea și raportarea emisiilor de metan în sectorul energetic. Decizia a fost luată în urma adoptării unui amendament susținut de europarlamentarul PNL Virgil Popescu, fost ministru al Energiei. Această măsură vizează acordarea unui termen suplimentar pentru adaptarea la cerințele europene, având scopul de a proteja competitivitatea producătorilor de petrol și gaze din România și din Uniunea Europeană.
Propunerea a fost adoptată cu 341 de voturi și prevede o perioare de amânare cu doi ani mai mare decât cea propusă inițial de Comisia Europeană. Împreună cu colegii din Partidul Popular European (PPE), Virgil Popescu a reușit introducerea unei clauze de revizuire. Aceasta obligă Executivul european să prezinte, până la data de 1 iulie 2029, un raport detaliat privind pregătirea pentru aplicarea noilor reguli și efectele pe care acestea le vor avea asupra securității aprovizionării cu energie.
Modificările vizează și importatorii de țiței, gaze naturale și cărbune, care vor avea până la 31 mai 2031 să demonstreze că acordurile de furnizare reînnoite începând cu 4 august 2024 respectă cerințele de monitorizare și raportare. În ceea ce privește raportarea intensității emisiilor de metan, noul termen stabilit este 5 august 2031, în loc de 5 august 2029. Această schimbare se aplică atât producătorilor, cât și importatorilor din Uniunea Europeană, oferindu-le un interval mai lung de adaptare.
Operatorii europeni din sectorul petrolului și gazelor vor beneficia de trei ani suplimentari pentru transmiterea rapoartelor verificate privind emisiile de metan. Termenul limită este stabilit la februarie 2030 pentru activele operate direct și până în august 2031 pentru cele care nu sunt operate direct. Virgil Popescu a explicat că aceste ajustări sunt necesare pentru ca firmele din industrie să poată suporta costurile noilor obligații fără a fi nevoite să își reducă investițiile sau capacitatea de producție.
Pentru industria energetică din România, situația este critică din cauza numărului mare de sonde vechi. În țară există peste 50.000 de sonde de petrol și gaze, dintre care aproximativ 43.000 nu mai sunt utilizate. Evaluarea și monitorizarea acestor active pot genera cheltuieli semnificative, iar fără un calendar realist de aplicare, aceste costuri ar putea afecta capacitatea producătorilor români de a susține investițiile majore deja în derulare. Amânarea nu reprezintă o renunțare la obiectivele de mediu, ci o ajustare a calendarului.
Sectorul energetic este supus unor reglementări stricte care vizează securitatea aprovizionării și reducerea amprentei de carbon. În cadrul Uniunii Europene, deciziile privind monitorizarea emisiilor de metan sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor climatice, însă implementarea lor trebuie să echilibreze responsabilitatea față de mediu cu stabilitatea pieței de energie. Această evoluție legislativă vine într-un context în care securitatea energetică rămâne o prioritate majoră pentru toate statele membre.