O analiză publicată de European Policy Centre propune includerea explicită a refugiaților care trăiesc în țările partenere ale Uniunii Europene în cadrul Parteneriatelor UE pentru Talente. Recomandarea, formulată de Melissa Siegel, Katrin Marchand și Giulia Mori, vizează implementarea unor activități de formare, acces la muncă în țările gazdă și oportunități de mobilitate profesională către Europa. Propunerea nu instituie un nou program de admitere și nu acordă automat dreptul de a lucra în cadrul Uniunii Europene.
Cele trei cercetătoare recomandă lansarea unui proiect-pilot în Egipt pentru a testa acest model de politică publică. Modelul propus este structurat pe două grupuri de participanți: un prim grup ar beneficia de programe de formare și oportunități de muncă direct în țara gazdă, în timp ce un grup mai restrâns ar putea accesa mobilitatea profesională. Egiptul este considerat prioritar pentru acest test datorită parteneriatului existent și numărului mare de persoane refugiate aflate în această regiune.
În prezent, Parteneriatele pentru Talente există cu Tunisia, Maroc, Egipt, Bangladesh și Pakistan, însă mobilitatea s-a concentrat pe cetățenii acestor state. Analiza subliniază că refugiații care locuiesc în aceste țări au rămas marginali în cadrul actual al cooperării europene. Autorii cer ca procesul de recrutare să fie echitabil, să utilizeze contracte transparente și să includă mecanisme de reclamație pentru a asigura protecția împotriva exploatării, oferind măsuri specifice pentru femei sau persoane cu dizabilități.
Mobilitatea profesională propusă ar trebui să funcționeze ca un instrument complementar față de mecanismele de azil, relocare și admitere umanitară. Autorii subliniază că accesul refugiaților este adesea îngreunat de lipsa documentelor de identitate, dificultatea de a dovedi calificările sau restricțiile juridice privind deplasarea. Prin urmare, foile de parcurs ale parteneriatelor ar trebui să prevadă explicit participarea acestora la activități selectate, adaptându-se la condițiile juridice și politice specifice fiecărei țări partenere.
Propunerea se aliniază cu obiectivele stabilite de Barham Salih, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, care a anunțat la 9 februarie 2026 o țintă de reducere a numărului de refugiați dependenți de ajutor umanitar cu 50% până în anul 2035. Această strategie vizează persoanele aflate în strămutare prelungită, încercând să promoveze autonomia prin accesul la muncă și servicii, fără a înlocui protecția sau ajutorul de urgență oferit în prezent de organizațiile internaționale.
În contextul gestionării migrației, Uniunea Europeană utilizează instrumente precum Migration Partnership Facility sau programele naționale ale Fondului pentru azil, migrație și integrare. De asemenea, platforma EU Talent Pool, a cărei funcționare deplină este estimată pentru sfârșitul anului 2027, reprezintă un instrument distinct pentru conectarea angajatorilor cu persoane din afara UE. Participarea statelor la aceste inițiative rămâne voluntară, iar utilizarea platformelor nu garantează automat dreptul de intrare sau ședere în Europa.