Germania, Italia și Grecia au manifestat opoziție față de un proiect de declarație UE-Canada care include oferta de „aderare asociată” formulată de Ursula von der Leyen. Statele europene se tem că această terminologie poate genera incertitudine juridică și poate crea un precedent pentru alte țări terțe. Tensiunile au apărut în contextul pregătirilor pentru summitul de la Montreal, programat pentru joi și vineri, unde se urmărește stabilirea unui parteneriat strâns cu această țară non-europeană.
Propunerea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost lansată în septembrie, în cadrul discursului despre Starea Uniunii, în fața Parlamentului European. Această inițiativă a fost prezentată Canadei, avându-l pe Mark Carney ca invitat de onoare, însă nu a fost consultată prealabil cu statele membre. Lipsa de comunicare a surprins capitale precum Berlin sau Paris, deoarece conceptul de membru asociat nu este definit clar în tratatele actuale ale Uniunii Europene.
În cadrul procesului de adoptare prin procedura silențioasă, Germania, Italia și Grecia au ridicat obiecții înainte de termenul limită. Această reacție a forțat prezentarea unui nou proiect de declarație, care acum specifică faptul că termenul de membru asociat a fost „propus de Comisia Europeană”. Obiectivul este de a distanța statele membre de această nomenclatură, în așteptarea unor discuții suplimentare la nivel de ambasadori care vor avea loc miercuri.
Diplomații europeni subliniază că terminologia utilizată este necunoscută și nu este prevăzută în cadrul juridic existent. Există un consens privind necesitatea unei cooperări strânse cu Canada în domenii precum apărarea, energia, comerțul și materiile prime critice, dar eticheta de membru asociat rămâne problematică. Criticii susțin că Ursula von der Leyen are obiceiul de a face anunțuri politice majore fără a analiza în prealabil implicațiile tehnice și juridice ale acestora.
Disputa reflectă o metodă de lucru controversată a președintei Comisiei Europene, care tinde să stabilească viziuni politice înainte de consultarea instituțiilor. În trecut, o abordare similară a fost utilizată pentru acordul de migrație cu Tunisia, moment în care statele membre au fost criticate pentru lipsa unui mandat formal. În cazul Canadei, problema este că statele vor să definească pachetul de cooperare înainte de a conveni asupra termenilor declarației oficiale.
Deciziile politice ale Uniunii Europene privind parteneriatele externe sunt adesea influențate de dinamica dintre Comisie și statele membre. În contextul geopolitic actual, stabilitatea juridică a instituțiilor este considerată esențială pentru menținerea autorității blocului european în fața actorilor globali. Această dispută de la Bruxelles ar putea marca modul în care UE gestionează relațiile cu țări care nu pot deveni membre, dar care doresc o apropiere strategică.