Germania, Italia și Grecia au blocat un proiect de declarație UE-Canada, care conținea propunerea de a oferi Canadei statutul de membru asociat. Această inițiativă, susținută de Ursula von der Leyen, a generat o dispută dură la Bruxelles, în contextul summitului de la Montreal programat pentru joi și vineri. Statele europene au exprimat temeri legate de incertitudinea juridică și de riscul de a crea un precedent pentru alte țări terțe.
Conflictul a izbucnit după ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat ideea oferirii acestui statut în cadrul discursului anual despre Starea Uniunii, ținut în fața Parlamentului European în septembrie. Proiectul de declarație menționa schimburi regulate cu autoritățile canadiene privind reglementările și politici majore, urmând ca domeniul de aplicare al parteneriatului să fie definit complet la summitul din 2027. Această terminologie nouă a fost primită cu scepticism și de Franța.
Diplomații europeni au subliniat că termenul de membru asociat este unul necunoscut, ceea ce ar putea genera așteptări nejustificate din partea altor state din afara blocului. Unul dintre diplomați a declarat că această noțiune nu a fost comunicată anterior de Comisie, lăsând statele membre fără informații necesare. Din acest motiv, capitalele europene, conduse de Berlin, au reacționat împotriva unui parteneriat care nu este încă clar definit din punct de vedere juridic.
Pentru a reduce tensiunile, un nou proiect de declarație a fost prezentat luni seară, incluzând o formulare care specifică faptul că statutul de membru asociat a fost doar „propus de Comisia Europeană”. Germania, Italia și Grecia au depus obiecții înainte de termenul limită pentru procedura silențioasă, prin care documentele sunt adoptate dacă nu există opoziție. Acum, se așteaptă ca biroul președintelui Consiliului European, António Costa, să difuzeze o versiune revizuită.
Înainte de summitul de la Montreal, urmează o nouă rundă de discuții la nivel de ambasadori miercuri pentru a găsi un consens. Chiar și Mark Carney, prim-ministrul Canadei, a manifestat o anumită rezervă față de această nomenclatură, preferând să utilizeze termenul de „alianță a viitorului”. El a susținut că substanța parteneriatului este mai importantă decât denumirea oficială folosită în documentele politice ale Uniunii Europene.
Deciziile de politică externă ale Uniunii Europene sunt adesea subiectul unor negocieri complexe între Comisie și statele membre. În cadrul acestor procese, orice schimbare de statut sau de parteneriat cu țări terțe necesită un acord larg pentru a evita fragmentarea politicii comune. Tensiunile actuale reflectă dificultatea de a echilibra dorința de extindere a parteneriatelor strategice cu necesitatea de a menține un cadru juridic stabil și previzibil pentru toți membrii.