România are necesitatea de a solicita Comisiei Europene aproximativ 22 de miliarde de euro din fondurile de coeziune până la finalul anului 2029. Această sumă reprezintă peste 70% din întreaga alocare europeană aferentă perioadei 2021-2027. Conform Programului de guvernare 2026-2028 al premierului desemnat, Luca Niculescu, rata de absorbție actuală a acestor resurse a fost de 28,5% la data de 30 septembrie 2026.
Documentul de guvernare subliniază importanța îndeplinirii țintelor anuale pentru a evita dezangajarea automată a fondurilor. Cheltuielile rămân eligibile până la data de 31 decembrie 2029, ceea ce impune solicitarea a circa 22 de miliarde de euro în doar puțin peste trei ani. În total, cele 15 programe finanțate prin politica de coeziune 2021-2027 dispun de o alocare de 41,97 miliarde de euro, dintre care 30,99 miliarde de euro constituie contribuția Uniunii Europene.
Situația actuală a plăților către beneficiari arată că, la 30 septembrie 2026, sumele însumate au fost de 11,45 miliarde de euro. În același interval, sumele solicitate Comisiei Europene s-au ridicat la 8,82 miliarde de euro, în timp ce rambursările primite de la Comisia Europeană au totalizat 8,52 miliarde de euro. Suma totală încasată, incluzând și prefinanțările, a ajuns la nivelul de 11,31 miliarde de euro.
Există diferențe semnificative între ratele de absorbție ale diferitelor programe de finanțare. Programul Transport înregistrează cea mai mare rată, de 53,4%, în timp ce Dezvoltare Durabilă și Tranziție Justă stăpânește un nivel de 36%. În schimb, programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare prezintă o rată de doar 9,5%, iar pentru Sănătate aceasta este de 14,6%, sub nivelul de 21,4% înregistrat de Educație și Ocupare.
Pentru a accelera procesul, Guvernul propune instituirea unui mecanism de monitorizare săptămânală la nivelul MIPE. Acest sistem va include un responsabil nominal și un termen fix pentru fiecare blocaj identificat, alături de un grafic de plăți actualizat lunar. Programele care nu ating țintele vor intra automat în procedură de realocare, direcționând sumele către proiecte mature, în special în domenii precum transportul, sănătatea sau apă-canal.
Politica de coeziune reprezintă principalul instrument de finanțare al Uniunii Europene pentru reducerea disparităților economice dintre regiuni. Aceasta funcționează prin programe de investiții structurate pe perioade de șapte ani, unde statele membre trebuie să demonstreze capacitatea de utilizare a resurselor pentru a menține fluxul de finanțare. În România, gestionarea acestor fonduri este critică pentru susținerea investițiilor publice în contextul consolidării fiscale.