Uniunea Europeană a prezentat marți noua strategie pentru Arctica, intitulată „Northern Neighborhood” („Vecinătatea nordică”), cu scopul de a câștiga teren într-o regiune aflată în plină transformare geopolitică. Această inițiativă vizează securitatea, transportul maritim și accesul la resurse naturale, într-un context în care topirea gheții deschide noi rute comerciale și facilitează exploatarea materiilor prime. Bruxelles-ul dorește să răspundă extinderii influenței Rusiei și a Chinei în această zonă strategică.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat că Arctica nu este o frontieră a altora, ci face parte din Uniunea Europeană, în contextul ciocnirilor geopolitice. Strategia pune accent pe securitate și pe combaterea amenințărilor, precum extinderea prezenței militare ruse sau ambițiile Chinei. Pentru a monitoriza navele din flota-fantomă a Rusiei, UE intenționează să lanseze în 2027 un proiect-pilot de cercetare bazat pe observații prin satelit și monitorizare maritimă.
Pe termen lung, Bruxelles-ul propune crearea unui centru de securitate maritimă pentru gestionarea amenințărilor, inclusiv sabotarea cablurilor submarine sau pescuitul ilegal. În colaborare cu NATO, se dorește înființarea unui „Arctic Cable Hub” pentru protecția cablurilor din Atlanticul de Nord și Arctica. Totodată, UE urmărește consolidarea cooperării cu Norvegia, Islanda, Canada și Regatul Unit prin proiecte comune și summituri periodice, deși documentul nu specifică sursele de finanțare pentru aceste inițiative.
În ceea ce privește resursele, UE menține opoziția față de petrol, gaze și cărbune, dar renunță la promovarea unui moratorium internațional asupra extracției acestora. Această schimbare de poziție a fost criticată de eurodeputata Delara Burkhardt, care consideră că slăbește capacitatea de protecție internațională. În paralel, pentru a reduce dependența de China, Bruxelles-ul vizează exploatarea materiilor prime critice împreună cu Canada, Groenlanda, Norvegia și Statele Unite, oferind deja statut strategic unor proiecte precum Sokli din Finlanda.
Noua realitate climatică face rutele maritime arctice tot mai atractive, numărul navelor din zona reglementată de Codul Polar crescând cu 40% între 2013 și 2025. Deși Ruta Maritimă Nordică poate reduce transportul dintre Asia și Europa cu aproximativ 20 de zile, experții avertizează asupra costurilor de asigurare și a controlului exercitat de Moscova. Strategia europeană prevede, în prezent, doar realizarea unui studiu privind aceste noi rute maritime, în timp ce UE propune extinderea zonei arctice la toate apele de la nord de paralela 60.
Regiunea Arcticii este considerată un punct critic de convergență pentru marile puteri, unde schimbările climatice accelerează competiția pentru controlul rutelor de transport și al zăcămintelor. Această evoluție transformă zona dintr-un spațiu de cercetare într-un teren de dispută strategică între actorii globali, afectând direct securitatea energetică și economică a continentului european.